Dacă situația financiară a Statelor Unite nu se schimbă, costul rambursării datoriei va ajunge la 10 trilioane de dolari anual – presupunând că restul lumii continuă să împrumute America.
Statele Unite se confruntă cu o criză financiară masivă, iar restul lumii pare să închidă ochii la situație. După planul fiscal extins din timpul președinției lui Donald Trump, care a agravat și mai mult datoria deja enormă de 37 de trilioane de dolari, piețele financiare încep să semnaleze îngrijorare, potrivit publicației elene Naftemporiki.
Dolarul american scade în valoare, obligațiunile americane sunt vândute într-un ritm rapid, iar dobânzile cresc vertiginos, iar sistemul financiar global se teme de perspectiva unei refuzări a finanțării către trezoreria americană.
Criza sustenabilității datoriei Statelor Unite este din nou în centrul atenției. Și de data aceasta, nu pare a fi un scenariu teoretic.
O petrecere scumpă cu bani împrumutați
Legea fiscală – considerată de Trump cea mai amplă din istorie – combină reduceri de cheltuieli cu reduceri de impozite și mai mari. Rezultatul este un deficit bugetar estimat să crească la 6% din produsul intern brut în acest an și să rămână aproape de 7% în următorii 10 ani.
Fondatorul Bridgewater, Ray Dalio, avertizează: „Dacă nu este abordată imediat, situația va scăpa de sub control – costurile serviciilor publice vor atinge 10 trilioane de dolari anual.”
Reacția piețelor
Dolarul a pierdut deja 10% din valoarea sa față de lira sterlină și 15% față de euro de la începutul anului.
Deși Banca Federală Americană (Fed) a redus ratele dobânzilor mai lent decât Banca Centrală Europeană și Banca Angliei, investitorii se retrag de pe piața obligațiunilor americane, în special pe cele pe termen lung.
Creșterea bruscă a primei de termen – rata dobânzii suplimentare cerută de investitori pentru obligațiuni pe 20 și 30 de ani – reflectă îngrijorări legate de inflația pe termen lung, dar și de capacitatea Statelor Unite de a-și onora obligațiile financiare. Curba randamentelor indică o criză de încredere.
Tactici financiare demodate
Toate agențiile de rating importante – Moody’s, Fitch și Standard & Poor’s – au retrogradat ratingul Statelor Unite, eliminând cel mai înalt nivel de credit – triple-A. Conform analizei specialiştilor, piețele încep să considere obligațiunile americane ca având un grad ridicat de risc politic, nu ca un activ fără riscuri.
Pe măsură ce costurile de împrumut cresc, Washingtonul recurge la o tactică financiară demodată: „represiunea financiară”. Fed stimulează cererea de obligațiuni guvernamentale prin relaxarea restricțiilor bancare și prin consolidarea mecanismelor de lichiditate.
În același timp, Congresul ia în considerare modificări ale reglementărilor, cum ar fi indicatorul de îndatorare bancară (raportul SLR), care obligă băncile să dețină capital pentru cumpărarea de titluri de stat americane – ceea ce descurajează achizițiile de astfel de titluri.
Toate aceste intervenții „tehnice” ar putea să ascundă o strategie mai gravă, avertizează analiştii.
Inegalitatea și ciclul vicios
Deși planul fiscal promite prosperitate prin reduceri de impozite, datele relevă contrariul: familiile cu venituri până la 51.000 de dolari pierd în medie 430 de dolari, în timp ce cele mai bogate gospodării câștigă peste 17.000 de dolari.
Totodată, reducerile la programele de sănătate și nutriție amenință peste 1 milion de locuri de muncă.
Dacă această politică continuă, cel mai nefavorabil scenariu indicat de economişti este un ciclu vicios: deficite mai mari → rate ale dobânzii mai mari → costuri de gestionare a datoriei mai mari → noi deficite.
Dacă ratele dobânzii depășesc creșterea economică, America va atinge un „punct de cotitură” mult înainte de 2044, avertismentul CBO.
Cine deține datoria – și ce se întâmplă dacă o scapă?
Întrebarea nu este doar cât datorează America, ci și cui. Și ce se întâmplă dacă cei care controlează mecanismul de finanțare al superputerii americane decid că nu le mai este în interes?
Aproximativ 30% din datoria publică a SUA se află în mâini străine. Japonia este pe primul loc, cu obligațiuni de peste 1 trilion de dolari, urmată de China, cu aproximativ 770 de miliarde de dolari.
Urmează Marea Britanie, țările UE și producătorii de petrol din Golful Persic, care își folosesc surplusurile pentru a cumpăra active considerate sigure.
China, însă, a redus sistematic expunerea la datoria americană în ultimii ani – iar răbdarea piețelor cu privire la deciziile unilaterale ale administrației americane începe să se epuizeze.
Analiştii vorbesc deja despre o tendinţă de „dedolarizare”, cu membri de la Moscova la Riad și Beijing care dezvoltă sisteme de plată și acorduri comerciale alternative dolarului american.
Dacă o parte semnificativă a acestor jucători decide să înghețe piețele obligațiunilor Trezoreriei americane sau să se retragă masiv de pe ele, scenariul devine extrem de dificil: cererea pentru obligațiunile americane va scade, randamentele vor crește vertiginos, iar Fed – indiferent de câtă lichiditate va pune la dispoziție – va avea dificultăți în a absorbi un astfel de șoc.
Ce se va întâmpla cu dolarul american?
Mohamed El-Erian descrie situația actuală astfel: „Dolarul este supraevaluat, toată lumea ştie asta, dar nu există multe alternative.”
Aurul, euro şi lira sterlină s-au apreciat, dar dolarul american este încă considerat un rău necesar.
Însă situația nu este destinată să rămână constantă. După cum scria William F. Rickenbacker încă din 1968, moneda de rezervă nu este o mană cerească. Este nevoie de responsabilitate, iar aceasta lipsește în prezent.