Instalații industriale și poluare.
Un studiu amplu, realizat de cercetători de la Universitatea Cambridge, confirmă legătura dintre poluare și sănătatea creierului.
Studiul, publicat în prestigioasa revistă medicală *The Lancet Planetary Health*, a analizat date din 51 de rapoarte care includ aproape 30 de milioane de persoane, majoritatea din țări dezvoltate.
Aceasta este cea mai vastă cercetare până acum care demonstrează efectele negative ale poluării asupra creierului și se adaugă la dovezile existente că aerul poluat crește riscul de demență.
Aproximativ 57 de milioane de persoane din lume suferă de demență, o afecțiune caracterizată de pierderea sau deteriorarea conexiunilor neuronale. Deși au fost identificate mai mulți factori de risc, inclusiv poluarea, nu se cunoșteau anterior poluanții cei mai nocivi.
Cercetătorii au descoperit o legătură puternică între riscul de demență și expunerea la particule fine (provenind din emisii auto, centrale electrice, praf), dioxid de azot (din arderea combustibililor) și funingine (din gaze de eșapament, arderea lemnului).
Acești poluanți par a fi mai strâns legați de demența vasculară (reducerea fluxului sanguin către creier) decât de boala Alzheimer (forma cea mai comună de demență), dar diferențele nu sunt neapărat semnificative.
„Poluarea aerului nu este doar o problemă ecologică, ci o amenințare serioasă și crescândă pentru sănătatea creierului nostru”, a declarat Dr. Isolde Radford, specialist în politicile Alzheimer’s Research UK.
Cercetătorii nu sunt siguri dacă poluarea aerului cauzează direct demența. Însă, poluarea poate induce inflamație și stres oxidativ cerebral, care pot afecta celulele și ADN-ul, fiind legate de dezvoltarea demenței.
„Organismul nu are o apărare eficientă împotriva cocktailului de particule ultrafine generate în aerul exterior, în special din trafic, și în interior, de exemplu, prin încălzirea locuințelor cu sobe”, a declarat Barbara Maher, profesor la Universitatea Lancaster, care nu a participat la studiu.
Limitări ale studiului
Analiza din Cambridge are unele limite. Stabilirea exactă a expunerii la diferiți poluanți de-a lungul timpului, interacțiunile dintre ei și impactul asupra sănătății umane rămâne o provocare.
Studiul a estimat expunerea la poluare pe baza adresei, ceea ce nu reflectă exact situația reală. De asemenea, nu se cunoaște perioada de expunere de lungime maximă care este dăunătoare.
„Studiul răspunde mai bine la întrebarea legăturii dintre expunerea la poluare și demență comparativ cu cercetările anterioare, dar mai sunt necesare studii pentru a înțelege mecanismele exacte”, a declarat Dr. Tom Russ, specialist în demență.
Încun, oamenii de știință și organizațiile care se luptă cu demența solicită guvernelor norme mai stricte pentru aer curat și măsuri pentru reducerea expunerii la poluare. „Este nevoie de mai multe eforturi pentru a combate această amenințare invizibilă”, a spus Dr. Isolde Radford.