Constantin Tănase: Din sărăcie la faimă, umor și inventivitate

Constantin Tănase a fost o figură marcantă a timpului său. O bună parte din tinerețe a trăit în condiții vitrege,lipsit de hrană și căldură, dar dedicându-se cu perseverență visului său de a deveni actor. Nu a pus niciodată speranțele în noroc, ci a muncit constant pentru a excela. Prin cuplete, satire și vodeviluri, Constantin Tănase a dăruit românilor speranță și optimism. A demonstrat că râsul în fața adversităților este o formă de supraviețuire, ba chiar de protest – nu s-a lăsat descurajat nici de război, nici de cenzură.

Dacă se spune că veșnicia s-a născut la sat, atunci comedia, cu siguranță, a luat naștere într-un orășel de provincie – la Vaslui, mai precis. Pe 5 iulie 1880, sub soarele arzător, în casa lui Ion și a Elenei, a venit pe lume singurul lor fiu, Constantin. Tatăl său era farmacist, iar mama se ocupa de gospodărie și educația fiului ei plin de energie. Copilăria lui a fost îmbogățită de cântecele și poveștile mamei sale, care i-a fost un mentor prețios în lumea artei.

Năsăilă, „actorul“

Pasional pentru artă, mai ales pentru teatru, din tinerețe. Nu lipsea de pe scena teatrului; era atras și de fanfară. „De fiecare dată când veneau trupe de teatru la Vaslui, încercam prin toate mijloacele să trag eu cortina… Profitam de fanfara militară care cânta în fața intrării în spectacol și mă băgam printre soldați, ajungând pe scenă“, mărturisea Constantin Tănase într-un interviu din 1932 pentru revista „Rampa“.

Fascinația lui s-a transformat într-un vis care i-a definit destinul: „Într-o vară, trupa lui Segalescu, care juca în dialect idiș, s-a oprit la Vaslui. Având un actor lipsă și știind puțin idiș, mi s-a pus o burtă și niște mustăți, jucând rolul unui cârciumar, deși eram încă un copil cu aspect de om matur“, își amintea artistul. A realizat atunci că visul său este acela de a deveni actor. „Tata îmi spunea să fiu funcționar la gară, dar pentru mine, actorul a încolțit în mine din senin.“

Constantin Tănase era un adolescent robust și înalt, la fel ca membrii familiei sale, recunoscuți pentru longevitate. Această constituție fizică l-a ajutat să se remarce la școală și mai ales în sport, fiind considerat cel mai talentat la gimnastică. Deși nu era printre elevii cu cele mai bune rezultate, inteligența și carisma sa l-au sprijinit să învingă obstacolele învățăturii. Școala a adus și porecle diverse. Una s-a ținut de el toată viața – și a ajuns în zilele noastre. După școală, Constantin și un coleg au fost acuzați de un magazionar turc pentru un episod de nepăsare. O descriere făcută de acesta a condus la identificarea lui Tănase, care a fost mustrat, însă și-a păstrat porecla: Năsăilă.

La vârsta tineretului, a trebuit să se prezinte la armată. Nu a reușit din cauza unei probleme medicale şi a unei situații complexe implicate. Astfel a fost Năsăilă a continuat studiile la Liceul „Nicolae Bălcescu“. A activat ca învățător la mai multe școli: în comuna Cursești și în cătunul Hârșoveni. Felul jovial de a fi nu a fost apreciat de toți, fiind obligat să părăsească posturile.

Cinci lei pentru un vis

Viața era dificilă pentru un tânăr de 19 ani, așa că Tănase a încercat din nou la armată, reușind să devii parte a Regimentului 1 Geniu din București. Își îndeplinea îndatoririle, însă își continua și pasiona visul artistic. A cântat în corul biserici și a înființat o trupă de teatru. Din această perioadă a aflat despre Conservator – locul unde își dorea să studieze. Chiar înainte de ultimul termen de înscriere, a primit 5 lei necesari pentru înscriere.

În ziua examenului, Tănase părea degajat în comparație cu ceilalți candidați. Venea îmbrăcat în uniformă militară, pentru că nu avea alte haine. Examenul a fost susținut cu succes în fața membrilor comisiei: Ștefan Sihleanu, C.I. Nottara, Aristizza Romanescu, Alexandru Davila și Eduard Wachmann. Tănase a fost admis la Conservator.

Sărăcia, piedică la drumul spre reușită

Epoca vremurilor dificile nu se încheiase neapărat pentru el. Sărăcia l-a însoțit în permanență, iar condițiile de viață au fost precare și grele. Aștepta cu necaz zilele și nopțile. Pentru Constantin Tănase, mâncarea și hainele erau un scop constant, precum și locuințele. A realizat mult pentru a obține acestea. Își repara încălțămintea zi de zi. În ciuda acestor obstacole, nu renunta la studii. Profesorul Nottara l-a anunțat pe tânăr că actoria este o profesie grea. Tănase a făcut tot posibilul pentru a-și continua studiile.

Timpul și perseverența lui i-au asigurat șanse la roluri importante, repartizări, si performanțe în provincii si în București. A trecut examenul de absolvire a Conservatorului în 1905. Era actor cu acte în regulă și a trimis poze ca dovadă la familie. A demisionat din armată.

„Ascundeți muștarul că vin actorii“

După absolvire, actorii au început o perioadă de turnee. Condițiile erau foarte grele și nu aveau prea multe resurse. „Huruitul trenurilor, îmbulzeala din vagoanele de clasa a treia, hotelurile mizerabile, sălile de teatru rău iluminate, scena îngustă… toate acestea ajunseseră pentru mine un adevărat chin“, nota Manolescu în 1907. Situația a agravat-o lipsa de resurse, existând situații în care, din cauza foamei, erau nevoiți să fure din restaurantele gărilor.

A continuat să se implice în diverse trupe de teatru, și perioade dificile. A găsit succes la Brăila alături de colegii săi înființând Teatrul Liric. Celebri în diverse orașe și București. Opera lor a avut parte de aprecieri din partea publicului, scria entuziasmat Niculescu-Basu. Apoi mobilizarea pentru război l-a afectat și la un moment dat acesta a fost obligat să se întoarcă la armată.

A participat, în rol de actor, la diferite spectacole militare şi caritabile în timpul războiului, printre care şi în spitale militare. În timpul războiului, Tănase a câștigat respectul publicului și a devenit o figură prețuită până şi la frontiera ce despărțea armata.

A participat la activități caritabile și a fost implicat în trupe de artist. Represențațiile sale au fost foarte apreciate. A continuat să câștige aplauze și respect public şi a continuat să fie iubit.

Constantin Tănase s-a întors acasă, într-un București afectat de război, dar și-a păstrat amintirile pozitive despre interacțiunile cu răniții.