MEDIAFAX: Domnule profesor, pare că negocierile de pace în Ucraina s-au blocat din nou. Aș dori să analizăm din punct de vedere economic negocierile dintre Trump și Putin privind un acord de pace în Ucraina. Care este importanța intereselor economice în aceste negocieri?
CRISTIAN SOCOL: În linii mari, 70% din interesele în joc sunt economice, iar 30% sunt militare și geopolitice. Ne aflăm într-o perioadă (2020-2030) în care se confruntă două supercicluri economice de tip Kondratieff (pe termen lung, 40-50 de ani). Marile puteri își caută avantaje pentru poziționarea favorabilă în noul ciclu. Țările lider în viitorul ciclu economic trebuie să fie capabile de inovare și producție tehnologică, iar competiția pentru resurse precum combustibilii noi, minerale strategice și terenuri fertile este evidentă. Există argumente solide că invazia rusă în Ucraina are în principal un obiectiv economic, nu doar geopolitic și militar. Ucraina, considerată anterior un loc bogat în resurse energetice, minerale și terenuri fertile, este un câmp de luptă nu doar militar, ci și pentru aceste resurse. Există interese economice semnificative, directe și indirecte. Beneficiile păcii par a fi nule de îndată ce a început războiul, iar costurile sunt foarte mari, chiar și dacă se va ajunge la un acord.
MEDIAFAX: Având în vedere informațiile despre negocierile din Alaska și cu europenii și Zelenski, cum estimați că se vor finaliza negocierile din punct de vedere economic? Care vor fi câștigurile, cine ce va pierde și ce va rămâne Ucraina?
CRISTIAN SOCOL: Un acord de pace în Ucraina trebuie văzut și ca un compromis geopolitic bazat pe resurse. Având în vedere posibilele puncte de discuție și eventualele cedări teritoriale (probabil Ucraina nu ar accepta acest scenariu), estimăm o împărțire a Ucrainei, bazată pe liniile actuale ale frontului. O Ucraina de Est/Sud integrată în economia resurselor Rusiei (cărbune, petrol, industrie grea, minerale strategice, inclusiv terenuri agricole fertile + acces la mare). Reiterăm că zonele ocupate de Rusia în 2025 reprezintă 20-22% din teritoriul Ucrainei, dar conțin 50-100% din cantitatea de minerale strategice și hidrocarburi (regiunea Donbas deține 80% din rezervele de hidrocarburi ale Ucrainei și mari combinate siderurgice). La sfârșitul lui 2022, Rusia controla prin ocuparea teritoriilor din estul Ucrainei 56% din rezervele de cărbune, 22% din gazele naturale și 12% din petrol, plus peste jumătate din rezervele estimate de minerale precum litiu, tantaliu, cesiu și stronțiu, cu o valoare estimată de peste 13 trilioane de dolari. Și o Ucraina central-vestică, pro-occidentală, posibil independentă economic și orientată spre Occident, dar neutră militar. Această Ucraina va poseda mai puține resurse, dar va avea zăcăminte relevante de minerale strategice (litiu, titan, uraniu) și un potențial în domenii precum tehnologie, agricultură și reconstrucție.
MEDIAFAX: Se va ajunge la un acord? Recent, s-au intensificat acțiunile pentru semnarea unui acord de pace. Au aceste acțiuni și motivații economice?
CRISTIAN SOCOL: Da, există și presiuni economice. O urgență posibilă este dat de zonele bogate în litiu (Kruta Balka/Dnipropetrovs) la câțiva km de front, care pot cădea în mâinile armatei ruse. Este un obiectiv pe care atât SUA, cât și UE doresc să-l protejeze din punct de vedere economic. O altă prioritate este implementarea acordului dintre SUA și Ucraina privind exploatarea comună a resurselor naturale și a mineralelor strategice din Ucraina și investiții în reconstrucție. SUA și-au asigurat accesul prioritar pe termen lung la resursele strategice ale Ucrainei. Prin ceea ce s-a numit „diplomație a mineralelor”, Trump a dorit să reducă avansul Chinei la resursele necesare pentru tehnologia și industriile viitorului și apărare și să recupereze costurile asistenței militare acordate Ucrainei.
MEDIAFAX: De ce s-ar grăbi Putin să semneze un acord de pace, în condițiile în care armata rusă este în ofensivă?
CRISTIAN SOCOL: Pentru a obține un impuls financiară pentru economie, prin relaxarea sancțiunilor economice, reconectarea la sistemul bancar global. Contextul macroeconomic actual al Rusiei arată mai degrabă dezechilibre decât stabilitate: stagflație (creștere economică estimată la 1,4% și inflație de 10%), deficit bugetar care depășește ținta stabilită (parțial datorită scăderii cu 32% a veniturilor din vânzarea de petrol și gaze), deficit de forță de muncă, și epuizarea rezervelor financiare fără acces la finanțare internațională. Rusia ar semna un acord pentru a-și valida câștigurile teritoriale și de resurse și pentru a exploata resursele cu avantaje comerciale pe termen mediu și lung.
MEDIAFAX: Care vor fi principalele provocări după un acord de pace?
CRISTIAN SOCOL: Rusia la granița NATO în sud-est? Solidaritatea UE cu privire la menținerea sancțiunilor economice pe termen lung este garantată? Relația transatlantică va rezista? Ajutorul financiar consistent din partea UE pentru reconstrucția Ucrainei va continua? Presiunile pentru relansarea schimburilor comerciale cu Rusia (companie germane, agricultori francezi) vor fi gestionate? Cum se va gestiona o consecință paradoxală, accelerarea integrării apărării europene și militarizarea Flancului Estic? Cum vor gestiona NATO și România vulnerabilitatea în cazul unui expansionism rusesc la Marea Neagră?
MEDIAFAX: Care sunt consecințele economice pentru Uniunea Europeană și, mai ales, pentru România, din perspectiva încheierii războiului?
CRISTIAN SOCOL: Depinde de rezultatul final. Într-o perspectivă economică optimistă, un acord de pace ar reduce inflația, stabiliza piețele financiare și lanțurile de aprovizionare. Pentru România, consecințele ar fi participări ale companiilor românești la reconstrucția Ucrainei și reducerea prețurilor materiilor prime, ca urmare a reducerii impactului negativ din zonă.