Oportunitate strategică pentru România
Măsura apare pe fondul conflictului din Ucraina și al îngrijorărilor legate de securitatea infrastructurii submarine și a instalațiilor offshore. Acest document strategic al UE pentru regiunea Mării Negre a fost primit cu interes, însă prezintă și puncte slabe, mai exact, nu detaliază aplicarea practică a propunerilor sale.
Drept urmare, o prioritate externă pentru România în această toamnă ar trebui să fie convingerea Comisiei Europene de a alege țara noastră ca gazdă pentru acest centru. Cum poate fi atins acest obiectiv? Prezentând Bruxelles-ului un plan concret de funcționare și finanțare a hub-ului, explică într-o declarație un specialist în securitatea europeană.
„Lipsa unui plan de implementare nu este pozitivă, dar poate reprezenta o șansă pentru România. România poate aduce o perspectivă unică asupra acestui centru”, a declarat expertul, într-un interviu. În continuare, specialistul propune câteva idei privind funcționarea acestui hub maritim.
Mihai Chihaia este expert în politici de securitate și apărare ale UE, mobilitate militară și securitate maritimă, la un centru european de politici publice din Bruxelles.
Ce prevede documentul Comisiei Europene privind Marea Neagră
Întrebare: În mai, Comisia Europeană a publicat o strategie pentru Marea Neagră. Care este diferența esențială între o strategie și o abordare strategică?
Mihai Chihaia: Comisia a publicat o abordare strategică necesară de mult timp. Anterior, nu exista o viziune comună din partea UE sau NATO asupra Mării Negre.
În timp ce NATO deocamdată nu are o strategie clară, UE are acum această abordare strategică. Ea descrie percepția UE asupra Mării Negre, identificând priorități, amenințări și direcții de acțiune, fără a oferi toate detaliile unei strategii complete.
Unul dintre punctele cheie este propunerea unui hub maritim, care ar putea fi găzduit în România. Abordarea strategică menționează și direcții concrete de acțiune, inclusiv hub-ul maritim, dar nu detaliază implementarea. Este prevăzută o reuniune la nivel ministerial cu statele partenere și un raport de implementare la un an.
Lipsa detaliilor despre hub nu este pozitivă, dar poate reprezenta o oportunitate pentru România, care poate propune o viziune specifică.
Este importantă susținerea generală a statelor membre UE pentru inițiative legate de Marea Neagră și implicarea activă a europarlamentarilor români.
Un hub maritim ar putea concentra monitorizarea situației în Marea Neagră, facilitând schimbul de informații. Această colaborare ar necesita un mecanism de cooperare cu Turcia, care deține importante capacități navale.
Cum ar putea să fie finanțată noua instituție
Finanțarea ar putea veni de la UE, sau de la state membre UE din zonă (inclusiv Polonia), sau printr-un format multilateral care ar include și Ucraina, Georgia și Turcia.
Hub-ul ar putea funcționa sub umbrela UE, dar finanțarea ar putea fi asigurată de mai multe state membre.
Cooperarea cu NATO este crucială, având în vedere rolul acesteia în securitatea maritimă. Ar trebui găsite mecanisme prin care hub-ul să colaboreze cu NATO.
Pentru a convinge Comisia Europeană, România trebuie să prezinte un plan detaliat de implementare al hub-ului, amplificându-și mesajele și inițiativele la nivel european.
România ar trebui să identifice cum se pot aduna informațiile, care le transmit în centru și să dezvolte mecanisme de încredere cu partenerii.
Este posibilă o colaborare româno-bulgară în privința acestui hub?
Colaborarea cu Bulgaria este esențială. O viziune comună este crucială, eventual prin inițiative bilaterale, susținute de alte state membre UE, în colaborare cu Turcia, pe baza unor exemple existente (cum ar fi grupul de lucru pentru mine-countermeasures).
O colaborare strânsă va accentua importanța hub-ului și va demonstra relevanța sa europeană.
Dezvoltarea capabilităților navale specifice pentru România și Bulgaria este importantă, beneficiind de lecțiile învățate din războiul naval din Ucraina și din experiența protejării infrastructurii subacvatice din Marea Baltică, prin utilizarea unor platforme navale modulare, care să permită răspunsuri flexibile la amenințări.
Mobilitatea militară, factor determinant
Dezvoltarea mobilității militare necesită o abordare complexă, implicând îmbunătățirea infrastructurii (drumuri, poduri, porturi), reducerea birocrației și o colaborare mai strânsă între actorii implicați (guvern, sector privat).
Exemple internaționale bune precum Finlanda pot inspira o abordare mai eficientă.
Cooperarea la nivel european și mai bune comunicări între Bruxelles și capitalele naționale sunt esențiale.