Am încercat o abordare culturală a acestei experienţe. Mă aflam în miezul metamodernismului, profund impresionat.
Modul în care generaţiile tinere percep arta spune multe despre cât de departe suntem de ele.
Metamodernismul, la fel ca postmodernismul, reprezintă o încercare – deseori patetică – a omului de a se cunoaşte într-o lume ultra-tehnologizată. Un efort de a se concentra pe propria existenţă, amplificând-o până la limitele percepţiei.
Încercând să înţeleg generaţia viitorului, am dat peste conceptul de „auramaxxing”, popular printre adolescenţi. Scopul: amplificarea percepţiei de sine („maximizarea aurei”), reducând astfel anxietatea şi sporind încrederea. Ar fi o eroare să considerăm acest fenomen o simplă prostie sau un infantilism. Întrebarea cheie este: ce le-am mai putea oferi noi? Şi: până unde îi lăsăm să-şi construiască lumea? Răspunsul: până la limită.
Calea de a te cunoaşte pe tine însuţi e o aventură complexă, ca în tabloul artistei americane, Sharon Pierce Mccullough, „O zi din viaţa unei albine”.
ARTIŞTI META MODERNI. Show-urile live de pe platforme online, cu telefoanele indispensabile: concerte ale rapperului britanic Fakemink, un artist foarte apreciat în rândul tinerilor. Numele său de scenă sugerează o îmbinare între lux şi sărăcie, murdărie şi perfecţiune. Muzica lui îi invită pe ascultători la o introspecţie profundă. Privindu-i, mă întreb dacă, după ce vor ajunge la cunoaşterea de sine, ei vor veni către noi, să ne ajute să depăşim bariera spirituală ce ne desparte.
CASA CARE TE CAUTĂ. Reflexiile filosofice ale unor maeştri metamoderni, întoarcerea la genuri abandonate (romantism, expresionism, realism magic), se reflectă tulburător în „Casa Roşie”, tabloul lui Peter Doig. Fanii lui Fakemink, generaţia următoare, ar putea percepe această operă artistică mai profund decât noi. Ei ar putea să exploreze mai bine umbrele umane din peisaj, să o ia asupra lor, să realizeze că nu oamenii caută casa, ci casa îi caută pe ei.
PE CELE DOUĂ MALURI ALE REALITĂȚII. Versurile din piesa „Metamodern cu tine”, de la Vansire, exprimă dilema: metamodernismul se referă intens la sine, mai puţin la ceilalţi. Doar dragostea este legătura între noi, cei închişi în telefoanele noastre, şi ei, deschişi spre lume. Numai aşa le putem înțelege și le vom oferi oportunitatea de a ne ajuta, din când în când, să trecem de barierele personale.
Fii la curent cu cele mai recente evenimente, abonându-te la ȘTIRILE ZILEI.
Vizualizează cel mai recent VIDEO