Fragmente dintr-un carnet pătat cu vin (Charles Bukowski, Editura Polirom)
O doză de mizerie. Dezordine. Dezolare, urmată de o străfulgerare de speranță. Idei diverse și totuși coerente. Ironie, reflecție asupra cotidianului, gloria îngerilor căzuți, izul de promiscuitate acceptată, umor și amărăciune.
Toate acestea și mult mai mult pot fi detectate în colecția de povestiri și eseuri neabilitate (1944-1990) semnată de Charles Bukowski, autorul care nu și-a cruțat niciodată cititorii și le-a arătat lumea așa cum este, învățându-i să nu evite realitatea, ci să o accepte în forma sa cea mai comună – viața accesibilă tuturor și totuși complicată și detestată de majoritate.
Această colecție de texte, intensă și puternică, tradusă de Cristian Neagoe, provin din publicații underground, reviste literare mici și chiar ziare cu conținut provocator. Bukowski era atât de versatil, atât de nepăsător sau de generos cu talentul său.
Recomandări
„Acasă” la Laura Codruța Kövesi, șefa Parchetului European: „Am avut dosare în care s-au plătit sute de mii de euro pentru eliminarea procurorilor și a liderilor acestora”
Aici, în vasta și complexa minte a americanului, veți descoperi o serie de explicații și revelații, deoarece Bukowski își analizează propria estetică, iar întreaga colecție, aparent haotică și spontană, completează și evidențiază tablou completul despre universul personal de scriitor și lumea sa inconfundabilă.
Experimentalul, viața directă, fără artificii artistice, nuanțele autobiografice, reflecțiile personale asupra lui Hemingway sau Rolling Stones, inteligența acerbă exprimată în cuvinte surprinzătoare, disprețul față de convențional – toate acestea construiesc universul bogat în posibilități de exprimare al lui Charles Bukowski, poetul vieții urbane și al decăderii stilului de viață american.
Acest volum este extrem de valoros, deoarece reunește în același loc o serie de perle ascunse, create de mintea și mâna scriitorului, perle pe care le răspândește în lume și care pot fi interpretate în diferite feluri și în zilele noastre, la mai bine de trei decenii de la trecerea sa în neființă.
„Stau aici beat și mă întreb cum și unde voi trăi mâine. Strada nu-l ajută pe cel care vrea să rămână singur cu gândurile sale. Se zice că-s un poet destul de bun și mă pricep la pictură, și primesc scrisori parfumate de la doamne de departe, dar sunt gata pentru corbii care zboară sub soarele rațiunii mele, în timp ce ascult Rahmaninov la radio, pe care trebuie să-l amanetez mâine, îți spun că suntem cu toții nebuni și neperechi, iar academicienii care predau poezie […]”
Așa este, universul lui Bukowski nu pare să aibă sfârșit – se rostogolește la infinit, ca un perpetuum mobile ce ne provoacă până la ultima pagină a literaturii.
De ce elevii evită școala (Daniel T. Willingham, Editura Paralela 45)
Și acum, să revenim la realitate și să analizăm, dintr-un volum extrem de bine documentat și ilustrat, motivele pentru care elevii evită procesul educațional.
De fapt, această carte, tradusă în limba română de Emilia Ichim, oferă explicații ale unui expert în științe cognitive privind dilemele dascălilor, într-o încercare de a înțelege mecanismele complexe ale gândirii din timpul orelor și modul în care acestea influențează evoluția elevilor.
Astfel, Daniel T. Willingham explică, în detaliu, toate dificultățile legate de opoziția elevilor față de educație: de ce preferă să asculte informații din media în detrimentul celor din clasă, și ce influențează memoria, atenția și interesul în procesul de învățare. Autorul analizează tehnici de predare eficiente, impactul emoțiilor, imaginația și creativitatea asupra învățării, precum și rolul tehnologiei în educație.
Cartea oferă, totodată, ghidaje pentru profesori, despre cum pot îmbunătăți relația cu elevii și cum pot adapta metodele de predare pentru diferitele grupuri de vârsta, înțelegând particularitățile fiecărei generații. Un capitol important tratează dilema: „De ce rețin elevii informațiile din televizor, dar uită ceea ce li se spune în școală?”.
Aici, se discută despre tehnici de memorare, modul în care emoțiile stimulează învățarea, și despre importanța imaginației și creativității în procesul educațional, contribuind la o comunicare eficientă între dascăli și elevi, precum și la apropierea celor două părți aflate de multe ori în conflict.