Unii elevi asimilează rapid informațiile, au o atenție sporită și învață cu ușurință, în timp ce alții par să se confrunte cu dificultăți în fiecare lecție. Care este contribuția geneticii și cât de mult influențează mediul, somnul sau obiceiurile zilnice? Un specialist în genetică explică rolul genelor și motivul pentru care inteligența nu este nici predestinată, nici imuabilă.
Impactul moștenirii genetice asupra performanțelor academice
Capacitatea cognitivă, memoria și concentrarea nu sunt determinate de o singură genă. Acestea rezultă dintr-o combinație complexă între moștenirea genetică și stimularea din mediul înconjurător.
„Polimorfismele genetice reprezintă variante diferite ale aceluiași gen, care influențează anumite trăsături sau caracteristici. În funcție de variația prezentă, aceeași genă poate provoca manifestări diferite – de exemplu, culoarea ochilor poate fi căprui sau albastră, iar nuanța părului poate varia de la deschis la închis”, explică medicul genetician dr. Anca Bârdan.
Aceste variații nu sunt patologice, ci contribuie la diversitatea umană. În anumite situații, ele pot afecta procese biologice mai complexe, precum modul în care metabolizăm anumite substanțe (de exemplu, unele persoane procesează mai rapid cafeina, zahărul sau anumite medicamente), reacțiile la stres (variațiile genetice pot determina eliberarea mai mare sau mai mică a hormonului cortizol în situații tensionate) sau chiar capacitatea de concentrare, învățare și performanță cognitivă (anumite variante genetice ale genelor ce reglează dopamina, neurotransmițător responsabil pentru motivație și atenție, pot ajuta creierul să rămână concentrat mai mult timp, în timp ce altele pot îngreuna această menținere).”
Pe scurt, unele persoane pot avea o predispoziție mai mare pentru învățare rapidă sau pentru atenție susținută. Însă, predispoziția nu înseamnă predestinare. Copiii moștenesc doar un anumit potențial, care poate fi dezvoltat sau diminuat în funcție de stimulare. De exemplu, mediul familial, calitatea odihnei, alimentația corectă și echilibrul emoțional pot amplifica sau diminua acest potențial.
„Genele pot influența modul în care învățăm, însă performanța cognitivă depinde în egală măsură de mediul înconjurător, educație, odihnă, nutriție și echilibru emoțional”, evidențiază dr. Bârdan. În alte cuvinte, doi elevi cu profiluri genetice similare pot avea rezultate diferite, în funcție de mediul în care trăiesc și de sprijinul primit.
Genele „atenției” și „motivației” – rolul lor în dezvoltarea cerebrală
Recent, cercetătorii au identificat anumite gene care influențează modul în care creierul răspunde la procesul de învățare. Printre acestea, BDNF, COMT, DRD2 și DRD4. Fiecare contribuie într-un mod subtil, dar semnificativ.
„BDNF (Factorul Neurotrofic Derivat din Creier) determină modul în care neuronii formează conexiuni noi. Variantele acestui gen pot influența viteza cu care învățăm informații noi”, explică dr. Bârdan. Aceasta este legată de plasticitatea neuronală – capacitatea creierului de a se adapta și de a crea noi sinapse între neuroni.
„COMT (Catechol-O-Metiltransferaza) reglează nivelul dopaminei, neurotransmițător esențial pentru atenție și motivație. Anumite variante genetice sunt asociate cu performanțe mai bune la teste de memorie de lucru”, afirmă specialistul. Dopamina joacă un rol vital în senzația de satisfacție și în menținerea motivației pe termen lung – de aceea, copiii cu un nivel stabil de dopamină tind să fie mai atenți și mai consecvenți în activități.
„Genele DRD2 și DRD4 – cele care reglează receptorii dopaminei – au fost asociate cu concentrarea, impulsivitatea și răspunsul la recompense”, explică dr. Bârdan. Astfel, unii copii pot fi mai orientați către recompensă și răspund mai bine la încurajări, în timp ce alții necesită stimuli interni sau contexte diferite pentru a păstra atenția.
Chiar dacă aceste variații genetice pot influența stilul de învățare, ele nu determină nivelul de inteligență. Rolul părinților este de a crea un mediu optim pentru funcționarea cerebrală – balans între rutină, somn adecvat, activitate fizică, alimentație sănătoasă și explorare prin joc.
Testele genetice pentru atenție și memorie – posibilități și limite în evaluarea copilului
În România, există teste genetice de tip lifestyle care pot analiza variantele genelor implicate în procese precum memoria, concentrarea, răspunsul la stres sau motivație. Acestea sunt realizate în laboratoare specializate, iar mostra necesară este de obicei un exsudat bucal.
„Acestea analizează polimorfisme ale genelor precum BDNF, COMT, DRD2 și DRD4 și fac parte din categoria testelor de predispoziție, nu a celor de diagnostic”, explică specialistul.
Rezultatele nu măsoară inteligența sau potențialul cognitiv al copilului, ci oferă informații despre modul în care organismul răspunde la stimuli sau factori de mediu.
„Testarea este recomandată pentru adolescenți și adulți care vor să înțeleagă mai bine profilul lor neurobiologic și să adapteze stilul de viață, somnul, nutriția și activitatea de învățare în concordanță cu caracteristicile genetice”, subliniază specialistul.
Astfel, aceste analize pot ajuta la înțelegerea punctelor forte și limitărilor, dar nu trebuie interpretate ca etichete de performanță școlară. „Nu sunt instrumente de selecție sau evaluare a abilităților, ci ghidaje pentru o abordare personalizată a sănătății mentale și cognitive”, menționează expertul.
Un exemplu reprezentativ în România este programul MedLife Longevity 100+, care, în stadiul actual, implică testarea gratuită a 4.000 de angajați din patru companii. Participanții efectuează o analiză genetică simplă (din salivă) și primesc consiliere, în vederea înțelegerii profilului genetic și a fundamentării unor recomandări de prevenție personalizate.