23 octombrie 2025, 09:48 (actualizat la 23 octombrie 2025, 09:49)
În anul 42 î.Hr., Brutus moare prin suicid, după ce a fost învins de Marc Antoniu în bătălia de la Filippi și a anticipat soarta unui învins după aducerea sa la Roma
Conflictul s-a desfășurat în urma asasinării lui Cezar de către Brutus și complici: Casca și Cassius. Brutus era fiul Servilliei din Familia Junia. Se crede că Servillia fusese amanta lui Cezar, ceea ce a generat speculații conform cărora Brutus ar fi fost fiul lui Cezar.
Cezar avea 15 ani când s-a născut Brutus și nu devenise încă marele general de care Servillia s-a îndrăgostit. Brutus avea aspirații mari și visa la poziții înalte. Cezar îl aprecia, dar doar pentru că era fiul Servilliei.
Simțind naivitatea și idealismul lui Brutus, Cezar l-a considerat nepotrivit pentru politică. Cu toate acestea, l-a numit guvernator al Macedoniei.
Ca mulțumire, Brutus, convins că Julius Cezar vrea să transforme republica Romană în imperiu, a fost cel care, în Ajunul lui Marte, a lansat ultimul atac asupra lui Cezar, cu o lovitură de cuțit. A apărut ulterior mitul conform căruia marele general i-ar fi spus: Și tu, fiul meu?
Adresarea cuiva ca fiul meu nu implică întotdeauna o legătură biologică. În același timp, cum ne putem imagina că, după ce a primit 23 de lovituri de cuțit, Cezar mai avea vreo putere să rostească cuvinte părintești sau să facă reproșuri?
Istoricul Suetoniu îndoiește că aceste cuvinte ar fi fost reale.
De-a lungul vremurilor, Brutus a fost atât disprețuit, cât și admirat. Dante îl exclude în Divina Comedie, plasându-l în Infern, într-un loc special, chiar în gura lui Satan. Alături de acesta, este situat și Iuda, simbol al trădătorilor celor mai periculoși.