Teatrul de la malul mării (Joanna Quinn, Editura Humanitas Fiction)
Acest volum reprezintă un omagiu (din partea scriitoarei, precum și a traducătoarei Sânziana Dragoș) pentru cei care dedică răbdare lecturii într-o lume a vitezei impuse de dispozitivele mobile, cele care, de fapt, ne împiedică să fim immobiliți pe interior.
DA, cartea are peste 600 de pagini.
NU, nu vei simți când trece timpul din momentul în care îi deschizi ușa și începi să o citești.
Pentru că despre magie este vorba atunci când narațiunea are în centru un teatru – locul unde se creează vise, unde supraviețuirea în perioade complicate pare realizabilă, unde arta încălzește sufletele și le reconfigurează prin mijlocirea emoției. Cartea este formată din scene profunde și fermecătoare – o construcție amplă, cu o atenție deosebită la detalii, plină de frumusețe și urâțenie, cu o estetică specială, obligatoriu de imaginat între rânduri.
Cristabel a crescut cu răceala familiei, dar cu grijă și afecțiune din partea servitorilor, într-un conac unde decorurile teatrale improvizate i-au fost ca o lume a copilăriei, hrănindu-i imaginația. Odată cu intrarea Angliei în război, Cristabel și apropiații săi, Digby și Flossie, încep să evadeze din realitatea înspăimântătoare, jucându-se de-a teatrul și transformându-se în soldați, spioni sau mesageri – utilizând creativitatea și imaginația pentru a păstra amintirile neprețuite ale copilăriei în mijlocul pericolului și nesiguranței.
Recomandări
Ora de iarnă în 2025: ne odihnim cu o oră în plus.
Astfel, urmăm o poveste despre maturizare într-un mediu cu totul special și ostil, în care arma principală a Cristabel este puterea imaginației. Ea parcurge diferitele etape ale vieții cu eleganță, asemeni unei actrițe nevoite să învețe roluri dintre cele mai dificile, pornind spre viața de adult cu convingerea că, odinioară, pe malul mării, a construit un teatru din scheletul unei balene eșuate pe nisip.
Conflictul devastator al războiului mondial, pierderile ireparabile și despărțirile forțate sunt echilibrate de inocența copilăriei, de capacitatea teatrului de a imagina lumi paralele, ca o formă de joc serios al războiului.
Te poți salva, în final, prin teatru, libertate și prietenie. Atât cât este posibil.
Zone interzise (Louise Kennedy, Editura Storia Books)
Când menționezi Belfast, te gândesti automat la un loc și o perioadă care nu sunt deloc sinonime cu zâmbetul și bucuria, ci, din contră, cu violența și conflictele care păreau, la un moment dat, fără sfârșit.
În romanul semnat de Louise Kennedy și tradus pentru cititorii români de Ionela Chirilă, eroina, Cushla, o întâlnește pe Michael, un bărbat care, într-o seară de februarie, pășește în cârciuma condusă de familia ei.
Însă Michael nu se potrivește deloc în mediu, fiind protestant, mai în vârstă și însurat, provenind dintr-un Belfast în care iubirea – sau, mai precis, legătura romantică – are valențe adesea violente. Sau, poate, această întâlnire reprezintă exact o panglică albă pentru o lume învățată să trăiască plină de ură, bombe, explozii și suferințe.
Romanul încearcă să contureze o iubire și o viață normale într-un context extraordinar și ostil, evaluând șansele celor doi în cadrul unui experiment în care sinceritatea, sentimentele, riscurile asumate valorează mai mult decât primejdiile prezentului și ale trecutului: religia, conflictele armată, istoria dificilă, exprimările fervente ale prezentului, atât în formă directă, cât și figurată.
Irlanda de Nord a anilor ’70 reprezintă un mediu fertile pentru inimile frânte, pentru decizii dureroase, sacrificii și despărțiri dureroase, pentru complexitatea și inutilitatea unor legături între oameni, consumate rapid între explicații, frământări, acuzații și judecăți.
Povestea lui Cushla și Michael surprinde o fotografie în mișcare dintr-o realitate dură și periculoasă, trăită în perioada trecută a istoriei, lăsând în urmă un mesaj clar: bucurați-vă de iubirile voastre de azi, fiindcă nu trebuie să le trăiți între explozii și arme!