România deținea, până la mijlocul anilor 2000, singura fabrică de diamante sintetice din Europa de Sud-Est. Înființată în secret de Nicolae Ceaușescu în 1974, această unitate a „importat” tehnologii avansate din țările mai dezvoltate, cu ajutorul spionilor români, conform informațiilor publicate de Departamentul Național de Informații.
Fabrica de diamante sintetice situată pe bulevardul Timișoara din București a fost denumită „RAMI Dacia”. La fel ca în multe alte cazuri, inițiativa de fabricare a diamantelor artificiale a fost determinată de nevoile industriei. Metro, Canalul Dunăre-Marea Neagră, construcțiile de blocuri și, ulterior, Casa Poporului, solicitau unelte performante pentru tăierea și finisarea materialelor dure. În plus, diamantele sintetice erau utilizate în activitatea de foraj pentru petrol și gaze.
Cum a reușit Ceaușescu să obțină tehnologia occidentală?
În anii 60–70, Nicolae Ceaușescu avea o obsesie pentru independența economică a României. Liderul dorea ca țara să producă intern toate resursele strategice, inclusiv diamantele sintetice, esențiale pentru scule de precizie, unelte industriale și echipamente militare. Problema era că tehnologia provenea din companii din Occident, care refuzau să o vândă statelor din blocul comunist. Conform relatărilor șefului Direcției de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, în memoriile sale „Orizonturi Roșii”, Nicolae Ceaușescu a făcut tot posibilul pentru a crea propria fabrică de diamante artificiale.
Astfel, în 1974, Ceaușescu a ordinat în secret șefului DIA să „obțină prin orice mijloace” tehnologia și echipamentele necesare pentru fabricarea diamantelor în România. Procurarea tehnologiei prin „furtul de diamante sintetice” a fost, în fapt, o acțiune de spionaj industrial. Documente din arhiva Securității relevă modul în care spionii români au furat schițe, mostre, cataloage și echipamente din Belgia, Olanda și Suedia.
Pacepa a „furat diamantele” din cauza obsesiei lui Ceaușescu
Dorind să aibă propria fabrică de pietre prețioase, Ceaușescu a dezvoltat o relație de apropiere cu Jean Bedel Bokassa, președintele Republicii Centrafricane. În 1975, liderul român l-a invitat pe Bokassa la București, unde ofițeri de informații au plasat în anturajul acestuia o româncă frumoasă, pe nume Gabriela, menită să-l convingă să concesioneze unele exploatări de diamante. După câteva săptămâni, la solicitarea lui Bokassa, această femeie a fost trimisă cu un avion privat al lui Ceaușescu la el. În decursul vizitei, ea a devenit Gabriela Bokassa și a insistat ca liderul centrafrican să concesioneze o mină de diamante Guvernului român. Ca răsplată, Bokassa i-ar fi promis lui Ceaușescu 10% din producția de diamante a țării.
Un alt episod inedit menționat de Pacepa se referă la reacția Elena Ceaușescu, soția dictatorului, atunci când a văzut primele mostre de diamante. Conform memoriilor generalului, aceasta „a fost uluitoare și a cerut ca, pentru aniversarea de 60 de ani a lui Ceaușescu, din 26 ianuarie 1978, să i se umple un borcan «mare» cu diamante artificiale, pentru a fi expus”. Fabrica a respectat această solicitare și a livrat un borcan cu peste 10 kilograme de diamante sintetice, expus câteva zile pe biroul liderului comunist.
De la apogeul de altă dată la disponibilizări
În anii ’80, în perioada de glorie, fabrica producea anual 10 milioane de carate, iar la jumătatea decadelor atingea recordul de 20 de milioane de carate, cu o valoare de aproximativ 12 dolari per carat. Din exporturi, se obțineau în jur de 240 de milioane de dolari anual. Profitabilitatea a scăzut spre finalul regimului, pe măsură ce Ceaușescu se concentra pe plata datoriilor externe ale României.
Fosta fabrică de diamante a fost privatizată în 2006, când 70% din cifra de afaceri provenea din producția de diamante, restul fiind din fabricarea de produse abrazive. O parte din spații au fost închiriate, iar utilajele de milioane de euro au fost vândute ca fier vechi, iar terenurile au fost valorificate. În 2011, pe terenul fostei unități a fost deschis un parc de distracții, care nu a avut succes și a fost închis în câțiva ani.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
IMAGINI INEDITE. Luxul vieții familiei Ceaușescu, impresionant și după peste 35 de ani. Fotografiile cu „Robinetele de aur” și alte relicve ale epocii