Economia anului 1965, momentul în care Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea țării, era mult mai puțin dezvoltată față de cea din 1989. Cu toate acestea, perioada comunistă a fost marcată atât de realizări, cât și de eșecuri. Toate încercările de a plasa România în topul economiilor mondiale au condus, în final, la implementarea unei politici de austeritate pentru reducerea datoriei externe.
Evoluția economică a României a fost pozitivă, însă nesustenabilă, fiind obținută prin îndatorare excesivă. Deși Ceaușescu a inițiat o epocă a construcțiilor civile și industriale, lipsa unei baze economice solide a dus, în cele din urmă, la crearea unei datorii care a privat sectorul industrial de resursele necesare menținerii unui nivel tehnologic acceptabil. În prezent, România resimte din nou efectele austerității, caracterizată prin împrumuturi din ce în ce mai frequent și mai costisitoare, precum și de măsuri economice grele pentru populație.
Aspecte ale economiei în perioada lui Ceaușescu
Clădiri impunătoare din beton, sticlă și oțel au fost ridicate în întreaga țară, orașe întregi fiind transformate în zone industriale extinse și cartiere cu blocuri de locuințe pentru mii de muncitori angajați în fabricile dezvoltate de Ceaușescu. Conducătorul României visa la recorduri de producție și urmărea independența economică, însă fabricile înregistrau pierderi uriașe, pe care Ceaușescu le-a acoperit doar prin credite externe. Economia românească începea să se clatine din anii 1970, însă Ceaușescu încerca să o mențină în viață cu credite enorme, suportate în final de populație.
O parte din sectorul industrial funcționa, iar în acest context putem aminti despre construcția Uzinei Dacia și colaborarea cu Renault. Având în vedere lipsa experienței în producția auto, autoritățile române au optat pentru fabricarea de mașini sub licență străină. Renault a fost beneficiarul acestei colaborări, după vizita istorică a președintelui francez Charles de Gaulle în România. Astfel, pe 20 august 1968, la Mioveni, a ieșit prima mașină Dacia, modelul 1100. În 1978, Renault s-a retras de la uzina din Mioveni, dar Dacia a continuat să producă modele derivate din Renault 12 independent.
Un alt sector în care Ceaușescu a excelat a fost construcția de utilaje agricole, fiind un exemplu relevant și astăzi. Fermierii români încă folosesc tractoare Universal de la Tractorul Brașov, vechi de peste 40-50 de ani. Aceste utilaje reprezintă 75% din parcul de tractoare al țării, plasând România pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește mecanizarea agriculturii. Deși industria s-a dezvoltat, nivelul tehnologic a rămas neschimbat de mai bine de 35 de ani.
Tripluizarea PIB-ului și creșterea datoriei externe
În această perioadă, Produsul Intern Brut al României s-a triplicat, iar PIB-ul pe cap de locuitor în anul revoluției era de 2,6 ori mai mare decât în 1965. Datele INS indică faptul că salariul mediu net a crescut cu 91%, iar numărul mediu de angajați a crescut de la 4,3 milioane la 8,3 milioane în 1989. Totuși, datoria publică externă a României a înregistrat o creștere semnificativă, conform datelor Băncii Mondiale. Astfel, în 1972, datoria ajungea la 1 miliard de dolari, iar după nouă ani, depășea 10 miliarde de dolari.