După ani de creștere economică stabilă, România a reușit să scadă rata sărăciei relative la 19% în 2024, atingând cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, potrivit datelor statistice publicate vineri. Cu toate acestea, peste 3,6 milioane de români trăiesc încă sub pragul de sărăcie, iar disparitățile între regiuni și categorii sociale continuă să fie semnificative.
Principalele 6 concluzii ale studiului statistic
1. Reducrea sărăciei, dar prezența acesteia persistă
Dezvoltarea economică a condus la o reducere a ratei sărăciei cu peste trei puncte procentuale în raport cu anul 2021, conform raportului. Totuși, efectele inflației și creșterea costurilor de trai continuă să exercite presiune asupra gospodăriilor cu venituri reduse.
Conform studiului, în anumite contexte socio-economice, orice persoană poate intra temporar în starea de sărăcie. Riscul de a fi sărac este ceea ce favorizează anumite categorii, persoanele cu anumite caracteristici fizice, psihice, educaționale sau ocupationale fiind mai vulnerabile. Pe lângă acestea, sunt afectate și persoanele aflate în situație conjuncturală, influențată de schimbările de pe piața muncii sau de evoluția societății, semnalează INS în cercetarea publicată vineri.
2. România, divizată între regiuni
Disparitățile regionale sunt accentuate: în Sud-Vest Oltenia, aproape 30% din populație trăiește sub pragul de sărăcie, în comparație cu doar 3,7% în București-Ilfov. Diferența este de aproape opt ori, evidențiind o diviziune persistentă între capitală și celelalte zone ale țării.
3. Copiii și tinerii, cei mai vulnerabili
Generațiile tinere reprezintă grupurile cele mai expuse: un sfert dintre copiii sub 18 ani și peste 22% dintre tinerii între 18 și 24 de ani se află în risc de sărăcie. Raportul avertizează că decalajele educaționale și lipsa oportunităților pe piața muncii pot perpetua ciclul sărăciei, avertizează INS.
4. Persistența sărăciei în rândul salariaților
Chiar dacă numărul persoanelor angajate a crescut, peste 10% dintre salariați continuă să trăiască sub limita de sărăcie — o situație mai frecventă în agricultură și munca independentă. De asemenea, persoanele singure, cu vârsta de până la 65 de ani, au o rată de sărăcie de 17,0%, în timp ce pentru cei de 65 de ani și peste este de 25,4%, conform datelor INS. Familiile formate din femei singure înregistrează o pondere mai mare, de 6,8 puncte procentuale, față de cele formate din bărbați în aceași condiție (24,4% față de 17,6%), menționează studiul.
5. Familiile extinse și monoparentale, cele mai afectate
Aproape jumătate dintre familiile cu cel puțin trei copii sunt afectate de sărăcie. „În 2024, cele mai vulnerabile gospodării cu copii dependenți au fost cele formate din doi adulți și trei sau mai mulți copii, afectate în proporție de 48,8%, urmate de familiile monoparentale, în care părintele singur are cel puțin un copil dependent, cu 30,2%, și cele formate din trei sau mai mulți adulți cu copii dependenți, cu 27,1%”, indică studiul statistic.
Analistul Dan Popa trimite în fiecare săptămână newsletterul „EconoMix” pentru informații despre finanțele personale și recomandări economice.
6. Ajutoarele sociale, un factor esențial
Transferurile sociale — în special pensiile și alocațiile — reduc aproape la jumătate riscul de sărăcie. Fără aceste plăți, peste 40% din populație ar trăi sub limita de sărăcie. Eficiența sistemului de protecție socială variază, sprijinind în special vârstnicii, dar având impact redus asupra familiilor active cu copii.
„În cazul în care veniturile includ doar pensiile, fără alte transferuri, situația s-ar îmbunătăți, reducând proporția persoanelor sărace la circa 23,4% din populație. Pensiile joacă un rol crucial în ieșirea din sărăcie pentru persoanele de peste 65 de ani, în timp ce efectul este mai redus pentru copiii și tinerii sub 18 ani”, precizează statistica.
Concluzie sumară
România a înregistrat progrese importante în reducerea sărăciei, însă succesul rămâne fragil în fața disparităților regionale, familiilor numeroase și tinerilor aflați la marginea excluziunii economice.