Invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, Mircea Sandu a purtat o discuție sinceră despre cariera sa, despre experiența de a conduce o instituție de prestigiu, despre realizări, controverse și lecțiile învățate în domeniul sportului.
De peste patru decenii, numele lui Mircea Sandu este strâns asociat cu fotbalul românesc. Fost jucător emblematic, ulterior președinte al Federației Române de Fotbal timp de peste 20 de ani, Mircea Sandu a traversat toate etapele, de la sportiv pe teren la decizii importante în conducere, unele extrem de controversate.
– Un intervievat-surpriză, dificil de capturat. Fostul președinte al FRF, fost internațional, Mircea Sandu, pe care nu l-ați mai văzut recent. Trăiește mai mult în Franța decât în România.
– Da, da. Locuim în Beausoleil, unde clima este prietenoasă pentru noi, persoanele peste șaptezeci de ani. Iarna este aproape inexistentă, temperaturile sunt pozitive și ne avantajează.
– Stați la vilă?
– Nu, la appartament.
– Veneți frecvent în țară?
– De două-trei ori pe an. Petrecem aproape același timp aici și acasă. Vara, în general, suntem în România, din mai până în septembrie.
– Și unde e mai beneficiu, aici sau acolo?
– În prezent, țara noastră este atât de frumoasă încât merită să o descoperi. În plus, pe lângă clima excelentă, utilitățile sunt mai accesibile financiar în străinătate. Acolo, nu există decât electricitate, fără gaz, și costurile sunt foarte mici. De fapt, și un coleg spunea că în Spania situația este similară. Alimentația, din punctul meu de vedere, fiind de calitate superioară, mai ales după intervenția din urmă cu 16 ani, include mult pește, legume și fructe proaspete.
– Aveți și acum proceduri legale din cauza perioadei de 24 de ani la conducerea FRF?
– Mai am o acțiune în justiție. Am avut în total câteva procese și dosare închise de DNA din cauza lipsei probelor. Am avut mulți prieteni…
– Între ghilimele.
– Absolut! Inclusiv dintre colegii din Federație. Chiar dacă nu-mi revendic merite, am construit două baze sportive de excepție.
– Mogoșoaia și Buftea.
– La Buftea am donat un teren de 4.000 de metri pătrați și, în ciuda acestui fapt, Federația m-a acuzat de delapidare, motiv pentru care sunt în proces cu DIICOT, fiind acuzat de „grup infracțional”.
– Ați donat terenul de 4.000 de metri pătrați către Federație?
– Da, am făcut-o. I l-am cumpărat acum aproximativ 18 ani. Sau chiar mai devreme.
– V-au acționat în instanță pentru că le-ați dat terenul? Sau de ce?
– Nu, au depus plângere la DIICOT. Sunt implicat în cazul… Eram în Franța și, pe ecrane la televizor, urmăream știrea: „Delapidare la Federația Română de Fotbal”. Mă uitam la un canal românesc, iar pe ecran era menționat că sunt delapidator. Suntem în proces de aproape patru ani. A fost schimbată judecătoarea, s-a transferat la Curtea de Apel. Procesul trebuie reluat de la început, fiindcă s-au făcut schimbări în componența completului.
– Aveți acces la televiziunea românească?
– Da, da, mă uit și la meciuri, dar prefer să urmăresc alte campionate.
Mircea Sandu: „Am avut trei cancere! O ședință de chimioterapie: 3.000 de euro”
– Cum va simțiți din punct de vedere al sănătății? Ați trecut printr-un cancer, nu?
– Am avut trei episoade de cancer! Cea mai gravă fiind o formă cu metastaze la ficat, acum 16 ani. Am urmat tratament cu chimioterapie, radioterapie și intervenție chirurgicală. Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt bine. În 2020, mi-a fost descoperită o tumoră benignă la plămâni, pe care am rezolvat-o prompt. După cinci ani, nu s-au observat evoluții, așa că am considerat problema încheiată. În 2023, am avut o problemă cu prostata, tratată cu un bombardament țintit cu iod 125, fără intervenție chirurgicală. Mulțumesc lui Dumnezeu, trăiesc fericit alături de familie, copii, nevastă și nepoți!
– Ați petrecut 24 de ani la conducerea Federației și ați stat mult și în spitale.
– În 2009 am suferit prima intervenție chirurgicală. Am avut nevoie de tratamente complexe, chimioterapie și radioterapie, în fiecare săptămână. Plecam din țară duminica, cu Blue Air, și ajungeam seara, în jurul orei 21:00. Luni și marți făceam tratamente, miercuri urcam în avion și reveneam. Miercuri, joi și vineri eram în activitate la Federație, iar duminica plecam din nou. Asemenea proceduri au durat 9 luni. Organismul a rezistat excelent, iar serviciile de sănătate din Franța sunt deosebit de eficiente.
– Costurile nu au fost foarte mari?
– Pentru că nu aveam card de sănătate, cardul vital și asigurarea privată „mutuelle”, am suportat cheltuieli în jur de 120.000 de euro. În prezent, avem asigurare de sănătate în Franța, iar „mutuelle” costă aproximativ 100 de euro lunar și acoperă diferența între costurile suportate de stat și cele private. În plus, dacă nu te asiguri, nu ai voie să circuli cu mașina, ceea ce este un avantaj important.
– La vârsta de 73 de ani, arătați foarte bine.
– Soția mea are grijă de regimul alimentației, odihnă și activitatea fizică. Mai merg la sală și fac mișcare, ceea ce mă ajută. Gena e importantă: tatăl meu a trăit 51 de ani, mama 88.
„Nu există bucurie mai mare decât să fii pe teren”
– Cu Federația mai aveți legături?
– Niciuna! Zero.
– Aveți procese în derulare?
– Unul cu contractul de rentă viageră. Am avut și alte dosare, dar acum nu mai sunt active.
– Ați avut o pensie de la UEFA?
– Da, timp de 8 ani, când am fost membru în Comitetul Executiv. În 2015, nu am mai fost propus pentru candidatura, fiind vicepreședinte.
– Care era suma primită?
– Aproximativ 18.000 de euro lunar. Taxele pe teritoriul Elveției au fost acoperite de UEFA.
– Ce părere aveți despre șansele actualului președinte al Federației de a obține poziții în UEFA?
– Nu vreau să discut despre situația actuală din fotbalul românesc. La Mogoșoaia, am fost obligat să plătesc anumite taxe, am fost interzis să intru și mi s-a cerut să plătesc pentru spălarea echipamentelor.
– Ați mai avut contacte cu actualul președinte?
– O singură dată, în fostul meu birou. Poate că era al lui acum… Erau Iordănescu, Gino Iorgulescu, Burleanu și cu mine. I-am spus: „Bă băiatule, nu te țin cu vorba! Spune-mi dacă ai nevoie de mine sau nu, dacă poți să colaborezi cu mine sau nu.” „Nu se poate, experiența ta, reprezentarea”… Buf! Buf! Buf!
– După aceea, nu v-a mai invitat la evenimente?
– O singură dată, la un meci. Probabil a fost atunci când au fost și oficialii în tribune. Restul timpului, spune încât nea Mitică Dragomir: „Păi, astea sunt rodul activității”, bazele, stadioanele. El a inițiat Liga, a început distribuirea drepturilor de televiziune, salariile și drepturile cluburilor. Măcar pentru aceste realizări, ar merita o recunoaștere. O simplă invitație la un meci…
– Ați câștigat toate procesele?
– Mai puțin cel cu renta viageră. Dar, în cazul celor cu avocați, situația s-a complicat.
– Ce vă pare rău că n-ați făcut în calitate de președinte?
– S-au discutat multe despre meciuri aranjate, despre corupție. Au fost și astfel de situații, am sesizat organele competente și s-au dispus măsuri. La unele meciuri, s-au luat măsuri concrete.
– Piatra Neamț – Dinamo.
– Îmi amintesc cazul „Valiza”. Pe atunci, eram în Comisia de Apel, iar Florea, finul lui Lupescu, era președintele acesteia. Chiar dacă nu mai cunosc detalii concrete, am analizat hotărârile și am constatat că au fost respectate procedurile. Nu am influențat deciziile, doar am oferit unele recomandări.
– Și totuși, ați fost reclamat la DNA?
– Da, de plângerea finului lui Lupescu, dar situația s-a clarificat. În esență, am respectat legea și regulamentele existente.
„De atunci au început dificultățile pentru mine! A urmat o perioadă de stagnare”
– Credeți că alegerile lui Burleanu au fost legate de arestarea lui Gică Popescu?
– Nu, Burleanu nu a fost cel care l-a arestat. A fost o decizie la un nivel foarte înalt. Se spune că se încerca grațierea lui Gică Popescu, dar decizia nu a fost atribuirea lui Burleanu. Și se discută că, în spatele acestor acțiuni, ar fi fost implicate politicieni de vârf, precum Ponta și Băsescu.
– Băsescu a refuzat?
– Conform informațiilor, da. Eu sunt de acord cu Ponta, deoarece Popescu a plătit greșelile și a fost condamnat. A reprezentat țara în competiții internaționale importante, precum Champions League. Nu justific nimic, dar consider că se putea face dreptate.
– V-ați fi așteptat ca, în cazul în care ați fi candidat, să fiți și dvs. vizat?
– Mi-e clar că, dacă aș fi candidat, aș fi avut nevoie de sprijin, și nu m-aș fi puteut opune anumitor decizii pentru că există presiuni din partea unor structuri politice. În 2012, am declarat că nu mai candidez pentru că mă aflam sub presiunea problematicelor legale și a stresului. A fost momentul în care am ales să nu mă întorc în luptă, fapt care mi-a salvat libertatea.
– Cu alte cuvinte, dacă ați fi candidat, ați fi fost arestat?
– Consider că da. Mi-e clar că dacă nu m-aș fi retras, aș fi fost pus în situația de a fi încarcerat. Sigur, nu pot ști cu certitudine, dar există semne și indicii.
– Este regretabil?
– Cu siguranță. Am trăit o perioadă tensionată, cu presiuni și conflicte, dar am avut parte și de realizări, chiar dacă uneori au fost obscure. Însă, dacă aș fi continuat, nu aș fi mai putut rezista.