De exemplu, în Anatolia, una dintre cele mai vechi zone cu așezări umane stabile, tradiția pâinii are rădăcini adânci, ce se întind pe milenii. Fiecare descoperire arheologică adaugă un nou capitol acestei povești ancestrale. Resturile de pâine și uneltele de coacere descoperite în întreaga Turcie sunt dovezi evidente ale unei culturi culinare care s-a dezvoltat și a evoluat de-a lungul epocilor.
Originea celei mai vechi pâini din lume
Cercetările recente din Anatolia oferă perspective inovatoare asupra istoriei gastronomice a Turciei, relevând începuturile procesului de fabricare a pâinii. La situl Catalhoyuk din Konya, inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO, arheologii au descoperit o pâine fermentată veche de 8.600 de ani, găsită lângă rămășițele unui cuptor deteriorat. Data de aproximativ 6.600 î.Hr. face ca această pâine să fie una dintre cele mai vechi descoperite vreodată.
La movila Kulluoba din Eskișehir, experții au identificat ceea ce se consideră a fi cea mai veche pâine fermentată și coaptă din lume, cu o vechime de circa 5.000 de ani. Analizele au relevat urme de grâu emmer și linte. Pâinea a fost coaptă la temperatura de aproximativ 140 de grade Celsius, iar o parte din ea a fost ruptă intenționat, arsă într-un ritual de fertilitate și apoi îngropată în pragul unei camere din spatele unei case. Această descoperire evidențiază strânsa legătură dintre practicile de producție și credințele religioase ale perioadei.
Recomandări
Comisarul-șef Gheorghe Avram, adjunct al Poliției Pitești, audiat la DIICOT. Este suspectat de protejarea unei rețele extinse de trafic de țigări de contrabandă și jocuri de noroc ilegale
În orașul antic Topraktepe (Eirenepolis), din Karaman, au fost descoperite cinci pâini carbonizate, datând din secolele VII–VIII d.Hr. Specialiștii cred că acestea au avut caracter sacru, fiind folosite în ritualuri creștine timpurii.
GALERIA FOTO
O altă descoperire arheologică la situl de la Harran (Șanliurfa) a scos la iveală o matriță de pâine cu model în formă de diamant, asemănător celui de pe baklava, datată de aproximativ 800 de ani, oferind o perspectivă asupra modului de preparare a pâinii în acea epocă.
Aceste descoperiri arheologice evidențiază bogăția și tradiția industriei panificației în Anatolia. Cu o istorie extinsă în timp, cultura pâinii din Turcia continuă să fie vibrantă și diversă. Brutăriile tradiționale și gospodinele continuă să prepare numeroase sortimente, folosindu-se de ingrediente locale.
De exemplu, poți savura o pâine din făină de porumb în zona Mării Negre, alături de un mic-dejun relaxant, sau poți înmuia pâinea coaptă în cuptor de lut (tandir) într-o supă caldă în Anatolia de Est. În Anatolia Centrală, pâinea „bazlama” este ideală pentru acompanierea tocănelelor consistente. Diversitatea sortimentelor reflectă astfel diversitatea geografică a țării.
Pide, vedeta brutăriilor din Turcia
Deși clasicul „somun” este omniprezent la orice masă, în întreaga Turcie se regăsesc zeci de variante regionale de pâine, fiecare adaptată la ingredientele locale, condițiile climatice și tradițiile transmise de-a lungul generațiilor. Printre cele mai renumite este „pide”, un tip de lipie groasă, coaptă, de obicei, în cuptoare de lemn, realizată din piatră. Aceasta poate avea diverse forme, precum „tirnak pide”, „tombik pide” sau „pide de Ramadan”, în funcție de metoda de preparare și modul de servire.
Cu diverse toppinguri, de la brânză și spanac, la carne tocată sau sotată, „pide” se transformă într-o adevărată delicatesă. Este atât de apreciată, încât, indiferent dacă te afli într-un oraș mare precum Istanbul sau într-un sat liniștit, vei găsi localuri specializate în pide în orice zonă.
Lavash și yufka, incluse în patrimoniul UNESCO
Alte două tipuri de pâine cu o semnificație importantă în gastronomia turcă sunt „lavash” și „yufka”. În Anatolia, prepararea acestor pâini a fost, timp de secole, o activitate colectivă desfășurată de femei, care întindeau foi subțiri de aluat pentru conservarea lor peste iarnă sau pentru ocazii speciale, precum nunțile.
Din anul 2016, tradiția realizării pâinilor „lavash” și „yufka” este recunoscută în Lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO.
Lavash-ul, o lipie subtire, se servește adesea cu kebaburi suculente, „doner”, sau cu „çigkofte” (chiftele vegane picante), și alte specialități la grătar, toate transformate în popularele „durum”.
Yufka, și mai subțire decât lavash-ul, este preferată mai ales la micul-dejun, alături de brânză, datorită gustului simplu și autentic. Chiar și desertul național al Turciei, baklava, se prepară din foi fine de „yufka”.