Regizorul Radu Jude a atras recent atenția publicului prin filmul „Dracula”, în care explorează mitul celebru al vampirului în toate aspectele sale. Filmele sale reprezintă o experiență vizuală haotică, fără cenzură, ceea ce a atras critici, inclusiv acuzări de sarcasm la adresa spectatorilor. De altfel, unii au părăsit sala de cinematograf. Într-un interviu pentru publicația HotNews, artistul afirmă că nu este vorba despre asta, deoarece „Dracula” este realizat „cu multă afecțiune pentru cei care privesc”.
- „Și nu văd cum fenomenul online al trollingului ar putea avea vreo legătură cu filmul, care propune o serie de povestiri și atât. Sau atunci și Ion Creangă ar trebui considerat un troll”, afirmă Radu Jude.
După câștigarea, la Berlin, a Premiului Ursul de Argint pentru cea mai bună scenografie, pentru „Kontinental ’25”, Radu Jude a devenit cunoscut cu propria interpretare asupra mitului lui Dracula și asupra miturilor românești cu potențial turistic. „Sunt Vlad Țepeș Dracula și vă spun că nu am respect pentru nimeni” – acesta este începutul filmului, în timp ce pe ecran apar portrete dementiale ale principalului personaj, create cu ajutorul inteligenței artificiale.
Din primele minute (din cele aproape trei ore de durată ale filmului), devine clar că vom trăi o experiență vizuală haotică, neîngrijită, care ne poate scoate din zona de confort (sau chiar din cinematograf, cum s-a văzut în cazul unor spectatori) și ne poate provoca râsul sau răbdarea.
Conform sinopsis-ului oficial, „Dracula” prezintă un regizor (interpretat de Adonis Tanța) frustrat și blocat creativ, care apelează la o inteligență artificială (falsă) pentru a transforma următorul său film în succes. Rezultatul este o serie de scene tot mai absurde și surprinzătoare, care explorează mitul Dracula în toate manifestările sale. De la o urmărire pe străzile din Sighișoara până la apariții bizare în satele din România, filmul este o colecție de povești despre vampiri, iubiri eșuate, sânge, grotesc și imagini generate de AI – o reflecție asupra cinematografiei, miturilor și kitsch-ului.
„Intenția a fost să ofer cel mai valoros film posibil”
Radu Jude evită discuțiile despre percepția României sau despre anumite probleme sociale, preferând să le abordeze prin filme. Deși pare un colaj de povești, cu multiple referințe cinematografice, „Dracula” abordează aspecte sociale și politice ale țării, pline de ironie și absurditate.
Filmat cu un telefon mobil în 27 de zile, în peste 40 de locații (Cetatea Medievală din Sighișoara, Castelul Bethlen din Biertan, cimitirul din Albești și zona Grivița Roșie din București), „Dracula” aduce în prim-plan și adaptări pentru ecran ale unor opere precum „Vampirul” (cel mai vechi roman românesc despre vampiri, din 1938, de G. M. Amza și Al. Bilciurescu), nuvela „În treacăt” de Nicolae Velea și basmele lui Ion Creangă.
„Intenția a fost să creez cel mai bun film posibil, după cum am încercat de fiecare dată”, declară Jude pentru HotNews.
Recepția internațională diferă, de la aprecierea pentru „cel mai inteligent utilizat AI în cinematografie”, conform IndieWire, la interpretarea filmului ca fiind o reinterpretare provocatoare a mitului Dracula, după Screen International. Variety menționează că, la o durată de 169 de minute, „Dracula” poate fi o provocare pentru privitor, dar nu plictisitor. Hollywood Reporter îl descrie ca fiind „deliberat murdar și copilăros”, creat de cineastul care a dorit să realizeze un film cu vampiri, dar a realizat mai multe capodopere nebunești simultan, iar The New York Times îl consideră ca pe un regizor neortodox, căruia i se oferă libertatea de a provoca audiența, dar care, în acest caz, „ne pedepsește”.
Premiera mondială a avut loc la Locarno, iar filmul a fost selecționat la festivalurile din New York, Chicago, Viena, Sitges și Varșovia. Distribuția include actori precum Adonis Tanța, Gabriel Spahiu, Oana Maria Zaharia, Alexandru Dabija, Lukas Miko, Andrada Balea, Ilinca Manolache, Șerban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Doru Taloș, Alexandra Harapu, Oana Mardare, Eszter Tompa și Alina Șerban.
Pentru a evidenția și contribuția inteligenței artificiale în procesul creativ, Jude a realizat propriul sinopsis al filmului, în stilul său caracteristic.
„L-am întrebat pe ChatGPT despre esența filmului meu și a răspuns: „Dracula de Radu Jude nu reprezintă o adaptare clasică a romanului lui Bram Stoker, ci o reinterpretare radicală, plasată în contemporaneitate. Filmul urmărește povestea unui regizor care încearcă să monteze un spectacol despre Dracula, dar proiectul său se transformă într-o reflecție asupra istoriei, propagandei și identității naționale. Pe măsură ce mitul vampirului se împletește cu realitățile sociale și politice ale României de azi, filmul devine un eseu vizual plin de ironie și comentariu critic. Jude combină scene de repetiții teatrale, imagini de arhivă și reflecții meta-cinematografice, rezultând un film hibrid, provocator și profund autoreflexiv.” În concluzie, publicul va vedea 14-15 povești, unele cu vampiri, altele fără, unele comice, altele serioase, incluzând nuditate, sexualitate, umor de prost gust, conflicte, sânge și elemente provocatoare – pentru toate gusturile și preferințele.
Film realizat în contrast cu filmele blockbuster moderne, acesta nu urmărește o narațiune fluidă, ci un haos deliberat, care reflectă lumea noastră. Jude afirmă: „„Dracula” este realizat cu multă afecțiune pentru spectatori, nu-i ironizez.”
„Nu creez filme care nu mă pasionează”
– Ați spus că „Dracula” a apărut din dificultatea de a obține finanțare și de a realiza alte proiecte. A fost o formă de resemnare sau un act de revoltă față de industria cinematografică autohtonă?
– Am discutat despre originea proiectului, care a început la o piață de proiecte (Cinemart de la Rotterdam), în urma unor discuții. Nu este vorba de resemnare sau revoltă, ci de dorința de a realiza acest film în această formă. Nu realizez filme care să nu mă intereseze. „Dracula” reprezintă pentru mine o încercare de a aduce un tip de cinema diferit în peisajul autohton.
– Ce ați dorit să transmiteți prin propria interpretare a lui Dracula, în raport cu reprezentarea sa tradițională în cinematografie? Ce inspirație ați avut și ce filme v-au influențat?
– Sursele de inspirație sunt mai ample decât cinema-ul, fiind vorba mai ales de literatură și pictură. M-au influențat primele romane de literatură, unde digresiunile constituiau parte integrantă din structură (exemplu: Tristram Shandy de Laurence Sterne). În film, citează un fragment din Jacques și stăpânul său de Diderot. De asemenea, umorul provenit din literatura veche, precum Boccaccio, Rabelais sau Creangă, a fost adaptat în mod liber în film. În principal, am dorit să ofer mai multe variante ale mitului Dracula, explorând forme directe și indirecte. Cinematografia și literatura sunt terenuri pentru testarea diferitelor ipoteze, iar în „Dracula” am experimentat această abordare, oferind perspective diverse asupra monstrului, vampirului, lui Dracula, Vlad Țepeș sau AI-ului, după caz.
„Odată filmul realizat, nu îmi mai aparține”
– Ați realizat conștient un film caracterizat prin kitsch, vulgaritate și haos. A fost o provocare să „stricați” un film „valoros” sau a fost altceva la bază?
– Intenția a fost să creez cel mai bun film posibil, conform constantelor mele artistice.
– Mulți critici internaționali au spus că filmul este zgomotos, sexualizat și dezordonat. Ați citit recenziile? Cum le-ați perceput? V-a validat aceste opinii în contextul curent al cinema-ului independent?
– Odată realizat, filmul nu îmi mai aparține, iar reacțiile pot varia. Nu le citesc pe toate, ci doar pentru a extrage sfaturi, urmând exemplul lui Jean Cocteau: „Ascultă și notează criticile critice, apoi păstrează ceea ce este individual, pentru că asta te definește.”
– Vi se reproșează că ironizați spectatorul. Ați dorit să provocați sau să „trollați” audiența?
– „Dracula” este creat cu multă iubire pentru cinefili, nu i-am ironizat intenționat. Dacă apar momente de umor, acestea sunt dictate de lumea prezentată în film, nu de privitori. În plus, fenomenul online al trollingului nu are legătură cu această poveste, care propune doar o serie de povești. Cândva, Ion Creangă ar putea fi considerat un troll, dar nu este cazul aici.
– Filmul abordează tehnici de „anti-cinema” – cadre neconvenționale, scene lungi, scene deranjante, discursuri repetitive. De ce includeți atât nuditate, pornografie și scene erotice?
– Chiar dacă filmul are trăsături de „anti-cinema”, el rămâne cinema. Primele piese ale lui Ionesco au fost considerate, de asemenea, un anti-teatru, fiind acceptate ulterior ca teatru. Imaginarul vizual al filmului nu este stupid, ci expresiv. Operatorul, Marius Panduru, este un artist recunoscut, cu numeroase proiecte de anvergură. Deși unele imagini par ieșite din comun, ele sunt intenționate și expresive. În general, cadrele sunt rapide, filmul fiind unul dintre cele mai dinamic ale mele. Nu există scene repetitive. Reprezentarea nudului și a sexualității este prezentă în mod ludic, în spiritul tradiției literare, precum Boccaccio sau Creangă; aceste scene ocupă mai puțin de 15 minute din total, reprezentând sub 10% din film. Tonul acestor scene este unul jucăuș, conform cu opinia lui Mircea Ivănescu.
„Cinema-ul românesc are un potențial enorm”
– Care este cel mai cinstit act al unui film destinat publicului: unul sincer, dar slab, sau unul „bine” făcut doar pentru a fi plăcut?
– Pentru mine, onestitatea nu este o valoare supremă în artă. Așa cum spunea Tristan Tzara, „mă interesează intensitatea personalității”.
– Cum vedeți prezentul cinematografic românesc și, mai ales, felul în care acesta reflectă țara, cu toate problemele sale sociale, politice și religioase? Cum percepeți românii?
– Nu pot formula o opinie generală despre tot ce înseamnă România, deoarece nu am atâtea competențe. Orice om este diferit, iar filmele noastre indică un potențial uriaș, ce depinde atât de cineaști, cât și de mediul cultural și politic care le susține. Viitorul cinematografic românesc stă în mâinile celor implicați și în viziunea lor asupra acestui potențial.