Contextul istoric al zilei de 1 Decembrie 1918 a fost perceput diferit în partea maghiară. Votul populației române, majoritară în Transilvania, pentru unirea cu Regatul României a reprezentat o etapă simbolică a sfârșitului, iar Tratatul de la Trianon, care a recunoscut această unire, a devenit o „traumă” în conștiința colectivă maghiară.
„Data de 1 decembrie reprezintă o zi de tristețe în istoria națiunii maghiare, fiind momentul în care Transilvania a fost separată de Ungaria. Pentru unii (n.r. – români), aceasta este o ocazie de bucurie, pentru alții, cei maghiari, înseamnă pierdere și durere”.
„Trauma Trianonului”
Aceste afirmații apar din partea directorului general al Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, Gabriella Lezsák, în cadrul unei conferințe susținute luni, la Budapesta, cu ocazia zilei de 1 decembrie.
Discuția a fost dedicată rolului militarilor secui (denumiți și Divizia Secuiască), în contextul numit de aceasta „trauma Trianonului”.
„Divizia Secuiască simbolizează curajul, curajul de a lupta și solidaritatea”, a declarat Lezsák, adăugând că „este esențial ca trauma Trianonului să fie prezentată tinerilor și publicului larg într-un mod care să consolideze identitatea”.
Potrivit acesteia, Estul Transilvaniei, care după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar s-a aflat fără o autoritate centrală, a rezistat în fața armatei române datorită Diviziei Secuiești.
De asemenea, istoric militar Zoltán Babucs, cercetător la Centrul de Studii Istorice din cadrul Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, a afirmat că destrămarea Imperiului Austro-Ungar a fost rezultatul politicii militare a Antantei, nu a unui proces intern.
„A fost o crimă istorică, impardonabilă”
El a adăugat că „Guvernul Károlyi a săvârșit o crimă istorică, impardonabilă” și a subliniat că este regretabil faptul că, în noiembrie 1918, militarii reveniți de pe front au avut armele confiscate.
„Aproximativ 1,2 milioane de militari maghiari ar fi putut opri trupele de ocupație (n.r. – române), însă acestea au intrat fără a se declanșa un conflict armat, fiind lăsate să pătrundă”.
Barna Gottfried, specialist la Institutul și Muzeul de Istorie Militară al Ministerului Apărării din Ungaria, a calificat pe Károlyi drept un „politician lipsit de abilități și nepotrivit”.
Acesta a menționat că dispozitivele de ochire au fost demontate de pe tunurile solicitate, iar secuii au fost nevoiți să achiziționeze grenade și proiectile de artilerie în schimbul a 3000 de țigări.
În același timp, partea română era pregătită „să preia controlul asupra Transilvaniei”. În contrast, maghiarii au fost luați prin surprindere.
Moderatorul conferinței a explicat că Divizia Secuiască a fost prinsă între armata română și ofensiva comunistă maghiară, „care considera secuii o amenințare internă”.
Context istoric
1 decembrie 1918 marchează ziua în care, la Alba Iulia, Adunarea Națională a Românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a proclamat Unirea cu Regatul României. În Transilvania, această decizie a fost luată de reprezentanți aleși ai populației române, majoritară numeric.
În contextul prăbușirii Imperiului Austro-Ungar, popoarele fostului imperiu și-au format propriile state naționale – cehii, slovacii, croații și alții.
De asemenea, românii din Transilvania au profitat de această oportunidades și au decis unirea cu România, un moment crucial pentru istoria națională. Sub suveranitatea Austro-Ungariei, românii din Transilvania nu aveau reprezentare politică sau autonomie.
Pentru Ungaria, ziua de 1 decembrie simbolizează „zi de doliu”, după cum au afirmat participanții la conferința din Budapesta, fiind considerată începutul pierderii Transilvaniei. În conștiința maghiară colectivă, această dată este legată de tragedia națională numită „Trianon”. În 1920, Tratatul de la Trianon a oficializat destrămarea Imperiului Austro-Ungar și cedarea Transilvaniei în favoarea României.
Recomandarea autorului:
1 Decembrie 2025, ziua în care „România Onestă” a sfidat „România Reală.” În timp ce la Cotroceni s-a gustat șampania, peste 100.000 de locuitori din Prahova și Dâmbovița nu aveau acces la apă potabilă. Sociolog: „Această divizare a societății ne-a fost ilustrată exact”