Interviu despre primarii excelenți ai Bucureștiului și conștiința civică a orașului înainte de alegeri

Bucureștiul reprezintă un oraș complex, „pe care l-aș fi părăsit de mult dacă nu ar fi un oraș apreciat”. Deși a pierdut din spiritul boem, „a câștigat conștiință civică”, aspect despre care merită să discutăm înainte de alegerile din 7 decembrie pentru alegerea unui nou edil, afirmă scriitoarea și profesoara universitară Ioana Pârvulescu, într-un interviu pentru publicația HotNews.

• Ioana Pârvulescu și-a legat într-un mod distinct numele de București. A scris romane cu tiraje importante despre capitală, a fost interesată de viața cotidiană din epocile trecute, de intimitatea din secolul al XIX-lea, Belle Époque, perioada interbelică și a adunat într-un volum comun mărturii despre modul de viață în perioada comunistă. A scris despre străzi, clădiri și locuitorii orașului. A exprimat cu afecțiune despre „țara Miticilor”. A publicat studii de istorie literară și cărți dedicate copiilor.

„Bucureștiul poate să-ți distrugă sau cel puțin să-ți risipescă în vânt viața și talentul”

HotNews: – Este Bucureștiul un oraș de iubit?
Ioana Pârvulescu: – Bucureștiul are un „nu știu ce și un nu știu cum” al său. L-aș fi părăsit de mult dacă nu ar fi un oraș apreciat. Însă, vreau să mă refer la literatură, care oferă de-a gata o radiografie a vieții bucureștene, așa cum au observat-o cei anteriori.

Reprezentările din anii 1900 arată că Bucureștiul poate să-ți distrugă sau cel puțin să-ți risipească în vânt aspirațiile și talentul, dacă nu-ți păstrezi echilibrul între ispitele acestuia de tot felul. Cărțile interbelice evidențiază că, trăind intens, Bucureștiul poate aduce profundă nefericire și că aici se petrec mereu lucruri, că nu te poți plictisi.

Literatura din perioada comunistă este mai complexă, dar să spun doar că acel București a devenit o versiune alterată, un oraș desfigurat, „București-tăvălug”, în care nimeni nu trebuie să iasă în evidență. În epoca contemporană, cărțile arată că fiecare își creează propriul București și totul depinde de modul în care alegi să-l modelezi și cât de mult te va influența.

„Cât te urăsc, orașul meu drag”

– Care credeți că este cea mai valoroasă calitate a orașului?
– Fără ezitare, mitologia sa, adică poveștile adunate în timp. Niciun alt oraș din România nu are o literatură de calitate atât de vastă dedicată lui, ceea ce evidențiază cât de mult a însemnat pentru oameni și ce amprentă clară a lăsat în ei.

Cărți documentare, istorice, romane, poezii, precum Cetatea lui Bucur de Ștefan Baciu, cu versul celebru „Cât te urăsc, orașul meu drag”, în care Bucureștiul devine decor sau personaj – prieten sau dușman.

– Care este prima amintire legată de București care v-a făcut să simțiți că acest oraș este „al dumneavoastră”?
– Am simțit asta încă din studentie, când m-am mutat aici pentru a studia Filologia, fiind nevoită să mă descurc singură. Orașele, ca și oamenii, se schimbă odată cu trecerea timpului. Bucureștiul comunist nu mai seamănă cu cel de astăzi, dar nu vreau să intru în detalii. Însă, imediat ce m-am mutat, am gonflat prietenii în lumea literară și artistică, poeți, prozatori, pictori. Când ai prieteni în același oraș, acesta începe să îți aparțină.

Ce a pierdut Bucureștiul în ultimii ani

– Sunteți originară din Brașov, însă ați avut în copilărie experiențe și cu Bucureștiul?

– Da, Bucureștiul era aproape, la trei ore distanță, aveam rude acolo care veneau la munte și la care stăteam câte o noapte vara, în drumul de la mare, fiind întâmpinați cu mâncăruri tradiționale și sufleti sufletești, plin de căldură și energie. La ei, Bucureștiul însemna eleganță, fiind plin de farmec, și seara, când mama venea cu bomboane de la cofetării celebre, precum Capșa. Era un București rafinat, al darurilor speciale. Era orașul momentelor de distincție și al cântecelor de altădată: „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?”, „Mână, birjar”, sau „Du-mă acasă, măi tramvai”, care erau foarte populare, atât în țară, cât și printre românii din exil. Acesta era Bucureștiul dragostei, a relaxării, al bunicilor mei paternali, care îl cunoșteau bine.

– Ce considerați că a avut de valoare Bucureștiul și ce a pierdut în ultimii ani?

– Poate chiar această naturalețe și răbdare. Azi, însă, simt o creștere a încrâncenării.

– Ce ați aprecia că a câștigat orașul?

– În ciuda dificultăților, a câștigat experiență. Totodată, de la Revoluție încoace, a acumulat un sentiment de conștiință civică și dreptul de a-și exprima vocile în proteste și manifestații.

„Răsfățul cafelei și ceaiului din București”

– Ce anume face ca Bucureștiul să fie unic, poate nu imedit vizibil, dar evident în timp? Există un detaliu urban care definește farmecul său?

– Orașul contrastelor, mereu. În toate privințele: balcanism occidentalizat și occidentalizare balcanizată, civilizație și barbarie, kitsch și eleganță, modernitate și tradiție, zgomot asurzitor și momente de liniște, idealism și realități dure. În acest oraș se întrepătrund sute de detalii, fie arhitecturale, fie naturale, pe care le poți descoperi dacă renunți la tentația telefonului mobil și le capturezi ca pe pagini dintr-o „carte de bucăți”, un mozaic uriaș al orașului.

Când vom uita să râdem, vom fi pierduți

– Ai călătorit în toată Europa. Comparativ cu alte capitale europene, ce are în plus Bucureștiul? Și ce aspecte mai slăbesc?

– În plus, veselie și librării. Veselia e uneori balsam, alteori naivitate, dar, în general, reprezintă o filozofie de viață și o terapie. Când vom uita să râdem, vom fi pierduți. Librăriile din București sunt printre cele mai frumoase din Europa și sunt extrem de mândră de această calitate. Recent, un student vienez, vizitând pentru prima dată orașul, nu era impresionat, însă librăriile l-au cucerit.

Politețea lipsită în capitală

– În ce aspecte mai slăbește Bucureștiul? Dar în ce privește politețea?

– În mare, politețea lipsește. Majoritatea locuitorilor nu știu să manifeste respect sau bunăvoință, mai ales în comportament, gesturi și ton. Această anumită lipsă de curtoazie stimulează agresivitatea. Consider că ar fi necesare mai multe spații publice, fântâni și sculpturi, și mai multă curățenie în oraș.

Fără o recensare a acestor mici detalii, orașul nu poate deveni mai elegant și mai primitor.

Primul bulevard și importanța arhitecturală a liderilor urbani

– Sunt povești ale istoriei capitalei care v-au surprins și care ar trebui să fie mai cunoscute?

– Au existat primari emblematici precum Pache Protopopescu și Dem. I. Dobrescu, ale căror nume au fost atribuite unor artere importante. Pache Protopopescu a realizat primul bulevard din oraș, fiind un lider care a avut curajul să taie primul bulevard, amintit și în ultima replică din „D-l Goe”: „La Bulivar, birjar! La Bulivar!” Este important ca aceste realizări și provocări să fie recunoscute, întrucât a fi primar într-un oraș atât de rebel și dezordonat nu a fost nicicând simplu.

– Cum poate fi făcut Bucureștiul mai bun?

– Prin educație, o presă echilibrată și onestă și prin promovați respectul reciproc și civilizația în comportament.