Persoane plimbându-se pe stradă în București. Fotografie cu caracter ilustrativ. Sursa foto: Dreamstime.com
Libertatea de exprimare reprezintă un pilon esențial într-o societate democratică. Însă, faptele, opiniile și dezinformările au caracteristici distincte și trebuie clar diferențiate. Mai ales atunci când publicul nu are acces la un mecanism de control instant, precum o telecomandă, pentru a se proteja.
Sâmbătă dimineața, într-o intersecție aglomerată din București, între strada Valea Cascadelor și bulevardul Iuliu Maniu, pe un panou publicitar, era inscripționat cu caractere mari, echivalent cu înălțimea a două etaje de bloc comunist, următorul titlu: „Reconstituire a unei scene din timpul conferinței Curții de Apel București. Publicația Recorder fusese înțeleasă cu judecătoarea Raluca Moroșanu și o filmase înainte de a întrerupe conferința de presă”.
Articolul cu titlul respectiv a fost preluat de pe site-ul Gândul și probabil a fost afișat în cadrul unui contract între publicația lui Radu Budeanu și firma de publicitate stradală care deținea respectivul panou.
Gândul, ca și alte platforme, promovează materialele pe stradă, ceea ce este frecvent întâlnit. Nu există informații certe privind eventuale ilegalități legate de acest contract, însă nu despre acest aspect vreau să discut acum, ci despre faptul că într-o zonă foarte circulată a capitalei, cetățenii pot citi o informație falsă fără a fi avertizați în vreun fel.
Pentru că nu există dovezi concrete că informația ar fi fost adevărată. Articolul de pe site-ul Gândul era clasificat la secțiunea „Justiție” și începea astfel:
„Un clip video publicat recent de Recorder arată că publicația avea o înțelegere cu judecătoarea Raluca Moroșanu, care a luat cuvântul aparent neașteptat înaintea președintei Liana Arsenie, în timpul conferinței de presă de la Curtea de Apel București (CAB)”.
„Se pare că momentul a fost planificat”, mai menționa Gândul.
Care era „dovada” acestei „înțelegeri”? Că jurnaliștii Recorder au filmat-o pe judecătoarea Moroșanu înainte ca ea să ia cuvântul în conferința de presă.
„Dacă am filmat-o, înseamnă că știm ce avea să urmeze, nu-i așa? Nu. Recorder avea doi cameramani prezenți la eveniment. Ei știau din redacție că trebuie să realizeze materiale ilustrative, adică cadre care surprind atmosfera. Înainte de ora 12:00, când conducerea Curții a intrat în sală, era prezentă o persoană cu roba de judecător, care a atras atenția tuturor. Evident, a fost filmată. Întrebarea e dacă vreun cameraman, pus să filmeze un eveniment sportiv, nu ar filma și jucătorii?”, a explicat pe Facebook unul dintre jurnaliștii Recorder, Alex Nedea, răspunzând acestor acuzații.
Voi încerca să fiu avocatul diavolului și să afirm că, dacă articolul ar fi fost marcat ca „Opinii”, poate nu ar fi fost perceput ca „dezinformare”. Acum, însă, analizez situația mai critic.
În final, chiar și un jurnalist are dreptul să considere că un eveniment poate fi manipulat sau orchestrat. Sau că anumite incidente ar face parte dintr-un plan complex, eventual susținut de personaje influente, precum Soros, de exemplu. Dar trebuie precizat clar încă de la început, pentru a evita confuziile și interpretările greșite.
În zilele acestea, pe site-ul Gândul apar multe opinii care susțin că evenimentele din urma documentarului Recorder, „Justiție capturată”, sunt fabricate sau regizate. Este dreptul autorilor să aibă astfel de convingeri.
De asemenea, anumite televiziuni afirmă că protestele recente reprezintă o „lovitură de stat”. Este responsabilitatea Consiliului Național al Audiovizualului să analizeze dacă legislația a fost încălcată sau nu.
Totodată, nu este clar ce se întâmplă cu titlurile false afișate pe panourile stradale. Cine apără cetățenii de dezinformările vizuale din spațiul public?
P.S. Judecătoarea Raluca Moroșanu a acordat recent un interviu pentru Recorder, disponibil pentru vizionare.