Ladislau Boloni (72 de ani) a primit trofeul de legendă ANS, oferit de Miodrag Belodedici. Vizibil emoționat, antrenorul în vârstă de 72 de ani a mulțumit tuturor pentru distincție și a rememorat momente memorabile din cariera sa.
De asemenea, Boloni a omagiat-o pe Helmuth Duckadam, dedicându-i trofeul primit. Valentin Ceaușescu, amintit în discurs, a izbucnit în lacrimi.
Ladislau Boloni: „Nu-mi imaginam atare curiozitate și căldură”
„Recunosc că, urcând pe scena Operei, eram ușor emoționat, chiar puțin îngrijorat.Veneam într-un loc puțin frecventat de mine și nu-mi imaginam o asemenea curiozitate și afecțiune. Desigur, mulțumesc pentru această distincție!
Sunt bucuros să mă întâlnesc cu marii sportivi ai anului 2024. Îi felicit pe toți și le doresc mult succes! Observând pe alocuri participanții, am descoperit și alți foști excelenți sportivi. Pentru a deveni campion, este nevoie de caracter. Este o onoare să fiu printre ei.
M-am regăsit în amintiri. Ca fotbalist, momentul cel mai emoționant nu s-a petrecut pe un teren, ci la Aeroportul Otopeni, când am revenit în țară în ’86 cu Cupa Campionilor. Am ieșit cu echipa pe terasă, în întuneric, și ne-au întâmpinat circa 30.000 de oameni.
Cred că pot afirma că întreaga țară a vrut să fie aproape de noi. Această victorie a fost și a lor, redându-le mândria, respectul de sine și fericirea. A fost extraordinar să sărbătorești cu asemenea oameni, o experiență remarcabilă.
Nu cred că spun ceva nou atunci când afirm că fotbalul din Occident este foarte solicitant, aspru, dar și extrem de valoros. Ca antrenor, consider ca performanța mea cel mai importantă este că am reușit să-mi asigur un loc, timp de aproape 30 de ani, în acest fotbal. Încercările nu m-au copleșit, am rămas pe picioare și am obținut rezultate pozitive.
Am reuşit să castig campionate, cupe şi am promovat mulţi talente în fotbalul european. Aceste realizări mi-au adus satisfacție, aprecieri și stimă, dar această stimă de aici, din țară, este aparte.
Știu că de la Botoșani până la Reghin și Cluj, de la o mică localitate la Sighișoara și Brașov, respectul este mereu prezent. Acest lucru este, bineînțeles, deosebit de plăcut și valoros pentru mine.
Pot să vorbesc și despre orașul meu natal, orașul meu de suflet, Târgu Mureș, care m-a susținut mereu și m-a iubit. Nu aș fi Ladislau Boloni dacă nu aș menționa regiunea care, peste hotare, indiferent de echipă, a fost mereu lângă mine, susținându-mă. Am fost și sunt fericit!
Toate drumurile duc la Bucureşti! La urma urmei, Bucureştiul a făcut parte şi din viaţa mea. Aş dori să ne întoarcem în 1981, când, după doi ani, prin ordin din Comitetul Central, mi s-a interzis să joc pentru echipa naţională.
Echipa naţională, după un timp,a început să aibă probleme, nu din cauza mea. S-a schimbat antrenorul, şi era 1 noiembrie, zi de comemorare, eram la cimitir, întorcându-mă de la mormântul tatălui meu.
Acasă, telefonul a sunat, am vorbit cu persoana care m-a contactat, care la final mi-a spus: „Am nevoie de tine!”. O frază cu mult curaj pe atunci.
Contestând interzicerea mea de la echipa națională. A fost o propoziție pe care, timp de 2 ani, nimeni nu îndrăznise să o rostească – 4 cuvinte care mi-au schimbat viața. Cel care a rostit aceste cuvinte nu este printre noi, fiind ocupat cu naționala. Ghiciti cine este? Regret, Mircea Lucescu. Îţi mulțumesc pentru curajul tău!”,a spus Boloni.
Fotbalul este un sport de echipă, dar trofeul este al meu. Deși știu că-l împart cu colegii mei de la ASA Târgu Mureș și echipa naţională. Îmi retrag declaraţia, nu voi da nume. Trofeul nu este doar al meu, este al lui Ion Alexandrescu etc.
– Ladislau Boloni
În final, Boloni a dorit să împartă trofeul cu doi oameni dragi lui. Valentin Ceaușescu a fost emoționat și a plâns atunci când a fost menționat.
„Trofeul mai aparține cuiva, unei persoane speciale, remarcabile, inteligente. Sunt foarte bucuros că este printre noi astăzi. Valentin, trofeul este şi al tău! Am greşit: trofeul este şi al lui Duckadam!”, a conchis Boloni.