Laurent Couderc, jurnalist francez, s-a stabilit în Bucureștiîn 2003 pentru realizarea unui reportaj și, ulterior, a decis să se mute definitiv aici. „Românii au un mod de a fi mai relaxat în fața crizelor. Da, se vorbește despre «fatalist», dar nu-mi place acest adjectiv. E altceva… o conștientizare că viața trece, cu bune și cu rele”, menționează reporterul în cadrul unui interviu pentru publicația HotNews.
- Ziaristul francez Laurent Couderc trăiește în Capitală de peste douăzeci de ani. Predă la Facultatea de Jurnalism, folosește frecvent transportul public și explorează orașul pe jos, cartografiindu-l pas cu pas. „Cred că ar fi benefic să avem mai mulți politicieni în mijloacele de transport în comun. Pare un detaliu, dar nu este doar o chestiune superficială”, afirmă jurnalistul într-un dialog despre București și motivele care l-au determinat să rămână în acest oraș.
Îl întâlnim pe Laurent Couderc într-o cafenea situată în zona Popa Nan, unde locuiește. Originar din sudul Franței, din Montpellier, Laurent s-a îndrăgostit de acest cartier.
„Simt că trebuie să revin la București”
Inițial, a vizitat România în 2003, pentru documentarea unui reportaj despre economie, politică și societate. Avea 30 de ani și plănuia să petreacă aici doar câteva săptămâni. „Am realizat interviuri cu mai mulți reprezentanți ai vieții politice. A fost un material amplu, menit să dezvăluie adevăratul caracter al României, dincolo de stereotipuri și percepții comune”.
S-a întors în Franța, însă experiențele din București, cu probleme mai grave decât cele actuale, au continuat să-l influențeze. A meditat ore în șir pe tema posibilităților sale de a activa ca jurnalist în Europa, fără a avea o țară specifică în minte. Într-o dimineață, a avut o revelație: „Trebuie să mă întorc la București”.
În Paris, a contactat redacții interesate de regiune, devenind, în 2003, corespondent independent pentru L’Express și La Croix, relatând din București. A decis să rămână aici.
Laurent Couderc predă la Facultatea de Jurnalism din București, este manager al publicației francofone Regard din 2008 și realizează emisiunea „Le micro du soir” la RFI România. Până în 2022, a deținut poziția de președinte al Uniunii Presei Francofone din București și a colaborat cu publicații precum L’Express și agenția France Presse.
„Nu mai doresc prieteni care să mă sune iarna să-mi spună că nu au apă caldă”
Transportul în comun reprezintă pentru el un spațiu privilegiat de observație și rutină zilnică. Cel mai mult preferă să călătorească cu tramvaiul. „În troleu sau tramvai, observ ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu sunt preocupați de telefonul mobil, ci ascult și mă uit atent la mediul din jur. Mijlocele de transport în comun reprezintă, pentru mine, un mic studiu sociologic despre oraș”.
Consideră că ar fi benefic să avem mai mulți politicieni în transportul public – nu ca gest simbolic, ci ca o dovadă că înțeleg provocările vieții cotidiene a locuitorilor orașului: „Cred că ar fi important să avem mai mulți politicieni în mijloacele de transport în comun. Nu este doar o chestiune superficială”.
Prioritățile sale concrete includ amenajarea spațiilor verzi, modernizarea infrastructurii termice și fluidizarea traficului. „La nivel de infrastructură, nu mai doresc prieteni care să mă sune iarna că nu au apă caldă”, afirmă, conștient că aceste probleme nu pot fi rezolvate rapid. Transportul în comun rămâne pentru el o constantă în rutina zilnică. Cea mai plăcută activitate este călătoria cu tramvaiul, unde observă și ascultă cu atenție mediul înconjurător.„Transportul în comun, pentru mine, este o experiență sociologică despre viața orașului”.
Despre traficul rutier, păstrează o sinceritate dură: nu conduce, dar înțelege atașamentul romanilor față de autovehicule. Totuși, consideră că orașul ar putea deveni mai respirabil dacă o parte din drumuri ar fi dedicate pietonilor sau transportului public: „Înțeleg că, pentru români, mașina are o importanță mare. Dar să încercăm să folosim mai mult transportul în comun și să mergem pe jos”.
Orașul se dovedește, în multe zone, plăcut de explorat la pas, în comparație cu metropolele vest-europene, mai aglomerate: „În Madrid sau Barcelona, trebuie să te strecoți printre oameni. În București, pot merge ușor, iar această experiență îmi place foarte mult”.
„Credem că politicienii «trebuie să facă treabă», iar noi, cetățenii, să ne concentrăm pe viața de zi cu zi”
El consideră că transformările majore ale orașului pornesc de la comportamente individuale mici: „Dacă avem grijă de spațiile verzi și reducem utilizarea mașinii, vom avea, deja, un oraș diferit”.
Pentru Laurent Couderc, traiul în mediul urban nu se limitează la infrastructură și administrație, ci depinde și de modul în care oamenii întrețes relații sociale – de la saluturi scurte în cartier, până la comportament într-un tramvai aglomerat.„Dacă societatea noastră va avea mai mult respect reciproc, vom avea și politicieni mai buni”.
Când face această afirmație, nu se referă la activismul organizat sau la participarea în adunări publice: „Nu vorbesc despre activism civic formal, ci despre atitudinea cotidiană, despre modul în care ieșim din casă și cum ne comportăm.”
Couderc observă că deseori clasa politică din România este percepută ca o categoriere separată de societate. El consideră că e nevoie ca politicienii, fiind parte din societate, să fie mai implicați decât se crede. „Politicienii «trebuie să facă treabă», iar cetățenii trebuie să se ocupe de viața lor”, afirmă el. În plus, explică că prejudecata despre liderii politici ca fiind excepționali perpetuează ideea greșit că aceștia vin «de pe altă planetă»: „Există această percepție că un lider trebuie să fie extraordinar”.
El crede că așteptările ar trebui să fie diferite: „Comportamentul oamenilor în viața de zi cu zi influențează și modul în care arată clasa politică”.
Extremismul nu este o caracteristică specifică României, ci o tendință prezentă în întreaga Europă, și nu îl surprinde acest fenomen și aici: „Extremismul crește peste tot în Europa, nu doar în România”, subliniază.
În ciuda acestei realități, votul românilor la ultimele alegeri l-a linistit: „Românii au ales altceva. Nu aș putea locui într-o țară în care liderii politici provin din partide extremiste sau radicale. Mi-ar fi fost foarte greu”.
„Privind situația din regiune – haosul politic din Bulgaria, problemele de criminalitate din Serbia, Ungaria și Ucraina – România și Republica Moldova se diferențiază, având președinți nemarjați de extremism”, concluzionează el.
„M-am simțit român!”
În cadrul unei discuții, Couderc exprimă un sentiment care sintetizează cei peste 20 de ani petrecuți aici: „M-am simțit român!”. Nu ca o identitate formală, pentru că nu are cetățenie română, ci ca o relație de rakență la țară, la stilul de viață și la modul în care reacționează în anumite situații.
Vine dintr-o cultură în care rigurozitatea și perfecțiunea sunt norme stricte în domeniul profesional și în viața personală. În România, a descoperit un alt ritm: „Se simte o relaxare, un «je-m’en-foutisme», cum se spune în franceză”.
Precizează, totuși, că această expresie are și o conotație negativă, dar și una pozitivă. Pe plan pozitiv, această relaxare i-a permis să respire mai liber și să trăiască mai puțin anxios, reducând presiunea perfecțiunii: „Românii au un mod de a fi mai relaxat în fața crizei. Da, se spune «fatalist», dar nu-mi place acest cuvânt. E mai mult o conștientizare că viața este formată din bune și rele și că «așa e!»”.
Această atitudine i-a adus echilibru interior, calmat zone rigide din personalitatea sa: „A fost o experiență reechilibrantă pentru mine”.
Plajele românești care i-au amintit de sudul Franței
Atunci când vorbește despre locurile din România pe care le-a vizitat, Couderc menționează Delta Dunării.
„Pentru mine, locul cel mai frumos, extraordinar, poate și pentru că îmi amintește de o zonă din sudul Franței, Camargue, este Delta Dunării.”
„Am fost și la Corbu și la Vadu și am avut o experiență foarte surprinzătoare: mi-au amintit foarte mult de plajele din sudul Franței, de unde sunt eu. Peisajul este liniar și plăcut. Mi-a plăcut foarte mult zona și sper ca aceasta să rămână o zonă protejată.”
Spune că, deși a călătorit mult prin România în ultimii 20 de ani, mai sunt orașe pe care nu le-a vizitat încă, precum Oradea.
Vorbește despre prietenii săi din Franța, majoritatea stabilită la Paris. Deși îi vizitează rar, din cauza dispersiei geografice, aceștia au vizitat România de mai multe ori și au avut o experiență plăcută în țară. „Cei mai apropiați prieteni locuiesc la Paris… și, da, sigur, au venit de multe ori în România și li s-a părut extrem de interesantă”.
Româna este a patra limbă pe care o stăpânește, după franceză, spaniolă și engleză. „Îmi place foarte mult limba română și sunt bucuros că o vorbesc”
Limba română l-a apropiat și de Republica Moldova, unde a fost de mai multe ori în ultimii ani. „Dacă privim geografic, România și Moldova formează un spațiu extins, având limba comună. Trebuie să avem grijă de această limbă”.
„Când mă gândesc la viitor, mă gândesc la România”
Întrebat despre speranțele pentru anii următori, Laurent Couderc afirmă că, în mod natural, ținta sa se îndreaptă spre țara de adopție. „Când mă gândesc la viitor, mă gândesc la România”, subliniază.
El observă o îmbunătățire clară comparativ cu situația de acum 20 de ani: economia s-a stabilizat, corupția s-a redus, s-a format o clasă medie puternică.
Întrebat ce îl face să rămână optimist, el precizează că modul în care românii se descurcă în situații dificile evidențiază caracterul lor: „Când văd un român, văd o persoană foarte inteligentă, sensibilă și cu o capacitate de a merge mai departe, indiferent de circumstanțe”.
Adaugă că, în opinia sa, modul de a fi al românilor a fost unul dintre motivele pentru care a ales să trăiască aici: „Simt că sunteți un popor cu o inimă bună și, dacă nu era astfel, nu aș fi rămas”.
După douăzeci de ani în București, Laurent Couderc menționează că nu a găsit o capitală perfectă, ci una în care se simte acasă. Pentru el, acest aspect reprezintă cel mai important lucru.