La recentul concurs de rezidențiat din noiembrie 2025, din primii 200 de candidați, conform mediilor, unul a ales specializarea chirurgie generală, șase au optat pentru Terapie Intensivă (ATI), iar 33 au preferat cele două domenii care țin de medicina estetică. HotNews a dorit să înțeleagă motivele pentru care unii tineri medici aleg specializări solicitante, cum ar fi ATI.
Anul trecut, în România, au absolvit 7.000 de medici. La finalul studiilor universitare, aceștia susțin examenul de rezidențiat. În funcție de notă, intră într-o etapă ulterioară de formare ca medici specialiști: efectuează practică și își continuă studiile în spitale, ca rezidenți. În prezent, aceștia sunt deja angajați în aceste zile de început de 2026.
Specialitățile considerate „dure” nu s-au dovedit a fi foarte atrăgătoare. La finalizarea examenului, doar un singur candidat din primii 200 a ales chirurgia generală. Șase au optat pentru ATI. Alți câțiva au ales alte domenii chirurgicale: obstetrică-ginecologie (5 din primii 200), oftalmologie (4), neurochirurgie (2) și otorinolaringologie (2).
Iar domenii precum chirurgia pediatrică, chirurgia cardiovasculară, ortopedia sau urologia nu apar în preferințele primilor 200 de absolvenți.
Am contactat și am întâlnit doi dintre tinerii care au ales specializarea Anestezie-Terapie Intensivă, una dintre cele mai solicitante și cu responsabilitate extrem de mare în timpul intervențiilor.
„Locul 7” și „locul 10” din cei 7.000 de participanți
Iuliana și Iustian Iachim au avut punctaje peste 850, fiind printre cei mai buni câteva sute de candidați din totalul de 7.000 care au susținut examenul de rezidențiat. Ei ocupă pozițiile al 7-lea, respectiv al 10-lea printre medicii absolvenți din țară care au ales ATI. Sunt soț și soție. S-au cunoscut în clasa a XI-a, la meditații de chimie pentru admiterea la Medicină.
„Între noi a fost chimie încă de la început, asta e gluma noastră, o spunem mereu”, afirmă Iustian.
Au fost admiși împreună la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius din Constanța, amândoi fiind originari din Constanța, și în timpul studiilor s-au căsătorit.
„Am efectuat multe gărzi în domeniul Chirurgiei generale”
Iuliana și Iustian povestesc că au fost foarte interesați de specialitățile chirurgicale. „Participam la gărzi, inclusiv împreună cu echipa de la Chirurgie generală de la Constanța. Mai ales vara, când era vacanță universitară și aveam mai mult timp liber. Ei ne-au fost ca mentori”, rememorează Iustian.
Spitalul Județean de Urgență din Constanța deservește, în perioada extrasezon, aproximativ 400.000 de locuitori, afirmă tânărul medic.
În sezonul estival, când litoralul atrage un milion de turiști, „situația devine foarte complexă și solicitantă pentru toate liniile de gardă și specialitățile medicale”.
„Am învățat să lucrăm aproape de pacientul critic și de cel chirurgical”
În acea perioadă, au intervenit în cazuri cu patologii chirurgicale, unele mai benigne—cum ar fi colecistite sau apendicite acute, apărute în sezonul estival—dar și în cazul politraumatismelor din accidente rutiere survenite pe autostradă sau drumurile județene.
„Ne-a atras și ne-a format foarte mult această experiență: am învățat să fim aproape de pacienții în stare critică și chirurgicale”, mărturisește tânărul medic.
„Prezentarea perioperatorie este un moment foarte sensibil pentru orice pacient, un moment de vulnerabilitate. Ne-a plăcut enorm să fim prezenți în aceste momente dificile și să le oferim liniște și siguranță, asigurându-ne că totul va fi bine în acele clipe grele.”
Deși, după finalizarea studiilor, au ales specializarea Anestezie-Terapie Intensivă, nu pentru toate motivele au optat pentru o carieră chirurgicală.
Cum și-au ales locul de muncă
Principalul motiv pentru care au refuzat chirurgia în orașe mici a fost „lipsa locurilor de muncă”, afirmă Iuliana Iachim.
„Ni s-a părut—poate înșelător—că este mai facil să obținem un post în domeniul ATI comparativ cu alte specializări chirurgicale”, explică ea.
„Este ușor de urmărit în anunțurile de angajare publicate de spitalele publice pe site-ul Ministerului Sănătății, câte posturi de specialitate chirurgicală sunt disponibile în spitale județene. În spitalele secundare și terțiare din orașe mai mici, cererea este mai mare”, adaugă ea.
De ce nu au optat pentru un spital dintr-un oraș mic: „Resurse insuficiente—lipsește medicamentele și echipamentele”
Iuliana și Iustian explică motivele pentru care au refuzat să practice în zone mai izolate:
„Este dificil să exprimăm pe deplin, însă din informațiile primite, condițiile puse de astfel de unități nu sunt optime. Mulți medici evită aceste zone, chiar și în spitalele mari din centre universitare sau metropole”, afirmă Iuliana.
„În studiile universitare, se remarcă treceri frecvente ale posturilor în orașe precum Hârșova sau Cernavodă, iar colegii noștri care au urmat rezidențiatul în astfel de localități, precum Măcin, adesea nu rezistă mai mult de câteva luni”, completează Iustian.
Motivul principal fiind „deficitul de personal de toate specialitățile—medici, asistente și infirmieri—precum și resursele financiare insuficiente, care lipsește medicamentele și materialele necesare. Este nevoie de improvizație constantă”, precizează ea.
Iustian subliniază că „ar fi paradoxal să scoți post de medic chirurgie generală în astfel de spitale, unde poate nu există echipamente de anestezie sau anestezist. În caz de urgență, pacientul este transferat în orașe mari, la Constanța sau București”.
Gărzi net plătite pentru rezidenți
Iustian Iachim amintește că medicii rezidenți nu primesc remunerație pentru gărzi.
Un aspect important ce influențează alegerea specializărilor este numărul de urgențe și de rezidenți implicați, astfel încât numărul de gărzi variază proporțional cu volumul de urgențe din domeniu.
De exemplu, în cardiologie, unde gărzile sunt solicitante, există un număr mare de rezidenți, ceea ce reduce numărul de gărzi propriu-zise, chiar dacă activitatea rămâne intensă. La ATI, însă, cu 7-8 gărzi pe lună, provocările sunt semnificative, și același lucru este valabil pentru chirurgia generală și medicina de urgență.
„Uneori, garda nu se mai asociază cu învățarea”
Iuliana Iachim explică că în timpul gărzii, volumul de muncă este foarte mare, iar timpul pentru pauze sau hidratare este minim. „E important să fii în condiții excelente pentru a evita greșelile.”
Iustian adaugă că „garzile nu sunt considerate activități voluntare; nu vei fi apreciat pentru asta, ci pentru ce înveți în timpul lor”.
„Uneori, chiar și în cazul operațiilor complexe, colegii de la nivel superior, precum profesorii și medicii cu experiență, îți vor explica mai mult în timpul intervenției, dar rar vei avea ocazia să vezi totul de aproape”, povestește el.
În plus, „în general, doar trei sau patru persoane stau în sala de operație în timpul unei intervenții, fiind dificil să urmărești precis mișcările medicului chirurg, iar cel mai adesea, unii observă de departe”.
„Este doar munca de bază ce îți revine”
Obișnuiți cu condițiile din Unitățile de Primiri Urgențe, rezidenții stau în povești despre activitățile de rutină: evaluări rectale, completarea formularelor, verificarea simptomelor, palpații, toate fiind sarcini preluate de medici în formare.
„Aceasta reprezintă, de cele mai multe ori, munca fundamentală a unui rezident în timpul gărzii”, explică tânărul medic.
După încheierea gardelor, de regulă, nu pot pleca acasă, iar ziua lor de lucru continuă adesea până la orele 15:00, după care urmează alte responsabilități, spune el.
„Din păcate, cel mai adesea, munca de jos, acea activitate de rutină, este ceea ce le revine rezidenților, iar oficial, această muncă este preluată de personalul superior, medici specialiști sau primari”, adaugă Iustian.
De la dermatologie, mai ușor în privat
În domeniul dermatologiei, prima specializare unde s-au epuizat locurile de rezidențiat în acest an, gărzi mai reduse și mai simple permit apoi angajarea în sectorul privat, potrivit Iulianei Iachim.
„Chiar și în cardiologie, deși gărzile sunt solicitante cu multe urgențe, după finalizarea rezidențiatului, medicii pot lucra în cabinete private, evitând astfel urgențele constante și activitatea intensă din spital”, explică ea.
A două oară la examenul de rezidențiat pentru a ajunge la București
Iuliana și Iustian au susținut din nou examenul de rezidențiat, optând pentru specializarea ATI. Au făcut acest pas și în anul anterior, când au avut rezultate foarte bune—Iuliana cu 899 de puncte, Iustian cu 846—dar au preferat să se stabilească în județul Constanța pentru rezidențiat.
Motivul principal a fost dorința de a fi aproape de familie și de a lucra în localitate. Însă, din considerente personale, au ales să se reorienteze pentru a câștiga posibilitatea de a lucra la București, la cel mai recent examen.
„La anul trecut, performanțele noastre au fost superioare, însă anul acesta am făcut eforturi mai mari pentru a putea obține punctaje suficiente pentru București”, afirmă Iustian.
Schimbarea specializării pe parcursul rezidențiatului
Ministerul Sănătății permite medicilor rezidenți să își schimbe domeniul de specializare, dacă în urma concursului de rezidențiat realizează că alegerea făcută era incorectă și doresc o modificare. De exemplu, dacă au obținut 850 de puncte și în centrul universitar alese punctajul la specialitatea dorită este 840, pot solicita schimbarea în cadrul aceluiași centru, fără a susține din nou examenul, explică Iustian.
Inițial, el și soția lui au fost nevoiți să participe din nou la examen, pentru a putea muta rezidențiatul în București, chiar dacă ultimele rezultate au fost mult peste punctajele necesare pentru alte centre.
„Regulile pentru transferuri au fost mai relaxate anterior, dar acum s-au înăsprit pentru a reduce aceste practici de mutare între centre”, adaugă el.
„Reclama proastă pentru ATI în ultima vreme, plus temerile medicilor”
Deși au ales din nou specializarea ATI, aceștia consideră că această domeniu este de evitat de mulți dintre colegii poate din cauza temerilor legate de răspunderea penală sau procesuală, precum și din cauza unei promovări negative la televizor.
„Reclama pentru ATI a fost destul de deficitară în ultima perioadă, ceea ce a contribuit la reticență”, menționează Iuliana.
ATI – „ultima linie de apărare”
Iustian explică faptul că Terapia Intensivă reprezintă ultima etapă, ultima șansă pentru un pacient critic. „Suntem ultima barieră în salvarea vieții, înainte de deces”, afirmă el.
„Orice domeniu medical sau chirurgical trebuie să intervină atunci când un pacient critic trebuie stabilizat, iar secția ATI trebuie să fie pregătită pentru a gestiona cazuri complexe”, completează el.
Stigmă și emoții în ATI
Pentru pacienții aflați în stare gravă, perioada petrecută în ATI poate fi marcată de un anumit stigmat. „Pacienții vor avea nevoie de ventilație invazivă, medicamente pentru stabilizare și proceduri invazive, ceea ce poate genera percepția de vulnerabilitate”, explică Iustian Iachim.
De asemenea, la decese, medicii resimt o încărcătură emoțională puternică, fiind mereu martorii momentelor critice.
„Momentul critic” și impactul emoțional
În condițiile în care un pacient criticizează emoțional și fizic, medicii și aparținătorii resimt tensiune și emoții intense. „Pentru noi, fiecare caz este un test de reziliență”, subliniază Iuliana.
Ei afirmă că, pentru tinerii medici, motivul principal pentru specializarea ATI a fost dorința de a salva vieți și de a acționa în cele mai delicate momente ale pacientului.
Examenul specializat unic în România
Iuliana și Iustian menționează că acest examen pentru titlul de medic specialist în ATI este extrem de complex și unic în țară. Toate celelalte specializări urmează susținerea unui examen final în fața unei comisii, în timp ce în ATI, probele sunt elaborate la nivel european, la Bruxelles, fiind distribuite simultan în toate țările membre European Society of Anesthesia and Intensive Care.
„Examenul scris constă în subiecte استاندardizate, acoperind o bibliografie foarte cuprinzătoare, fiind extrem de dificil. Promovarea lui reprezintă o probă de competență certă pentru obținerea titlului”, explică Iustian.
Examenul practic include probe realizate în condiții similare și cu profesori din țară, iar nivelul de dificultate și rigorozitatea sunt comparabile cu cele de rezidențiat.
„Acest proces descurajează mulți doritori, fiind mai greu decât cel de rezidențiat, având o bibliografie de peste 10 cărți, față de 3 în cazul rezidențiatului”, adaugă el.
Ministrul Sănătății intenționează să standardizeze examenul pentru toate specialitățile medicale, la nivel național, pentru a asigura un nivel uniform de selecție și pregătire.