De la pungi în picioare și cașcaval pane la visul de a deveni campion cu Rapid și de a juca la Mondial, povestea lui Denis Ciobotariu

Crescut la Dinamo, cu succese la CFR Cluj și Sepsi, fundașul central, care urmărește cariera tatălui său, Liviu, a acumulat deja 35 de partide pentru Rapid, echipă pentru care aspiră să câștige trofee și să participe în competiții europene. A povestit despre ce a sacrificat în copilărie și ce posturează în prezent pentru a avansa în cariera sa sportivă.

VIDEO. Denis Ciobotariu: „În 2026 vreau un trofeu și calificare în cupele europene cu Rapid”

– Ce planuri ai pentru anul 2026?
– În primul rând, îmi doresc să fiu sănătos. Îmi doresc asta pentru toți! De asemenea, vreau să obțin performanțe. Îmi doresc un trofeu și clasarea pe un loc de calificare în cupele europene. Și sper să fiu convocat la națională, așa cum își doresc toți jucătorii.

– Rapid aspiră la Europa și titlu. Crezi că ar fi o surpriză dacă s-ar câștiga titlul?
– E mult spus. Am condus cea mai mare parte a sezonului 2025 și am avut rezultate excelente. În ultimele runde nu am performat la nivelul dorit, însă am pregătit foarte bine acest cantonament și sunt sigur că vom avea o evoluție frumoasă.

– La care echipe crezi că se va concentra lupta pentru titlu?
– E dificil de spus. Nu vreau să discut despre celelalte formații. Mă concentrez doar pe Rapid. Consider că echipele care își mențin forma de până acum vor lupta pentru trofeu.

– Viziunea ta asupra unui eventual playoff cu FCSB?
– Nu mă preocupă.

– Dar dacă rezultatul ar fi de ajutor?
– Nu pot spune sigur. Probabil ar fi de ajutor.

– Ai menționat selecția pentru echipa națională. Ce șanse crezi că ai să fi inclus în lot și să joci cu Turcia? Care crezi că va fi evoluția în acel meci?
– Cred în propriile mele abilități. Dacă nu am avea încredere în noi înșine, cine ar avea? Cred și în șansele României. Am fost la lot o dată și am fost impresionat de modul în care se pregătesc meciurile. Totul este la cel mai înalt nivel.

– Crezi în destin? Tatăl tău a fost prezent la ultimul Campionat Mondial.
– Ar fi plăcut să particip și eu.

– Numele tău provine de la un stadion de la Mondialul din 1998, St. Denis, nu?
– Da. Mi-ar plăcea foarte mult să fiu acolo. Ar fi un vis împlinit. Cred în șansele naționalei și în ale mele.

Perioada agitată cu discuțiile despre transferul la Rapid a fost stresantă, nu anticipam că va fi atât de intens. Totul a fost o nebunie. După aceea, m-am liniștit și abia aștept să joc.

„Galeria Rapidului este cea mai pasionantă!”

– Anul trecut erai la Sepsi, s-a discutat mult despre transferul tău la Rapid. Cum a fost acest an? Cum te-ai dezvoltat?
– Am evoluat semnificativ. M-am integrat rapid și bine în echipă, foarte important, mai ales din cauza accidentării lui Ignat. Am avut un sezon util, inclusiv la națională. A fost un an pozitiv, chiar dacă am trecut și printr-o accidentare. Am acumulat experiență și sunt mulțumit de parcursul din 2025.

– Care a fost cel mai important impact al trecerii de la Sepsi la Rapid?
– Rapid este o echipă cu tradiție, un club imens. Se resimte presiunea fanilor. Se vede cât de mult iubesc acest club. Mi-am amintit de momente din trecut, când jucam la cluburi mari.

– Cu 10 ani în urmă, când erai căpitan la juniorii Dinamo, visai să ajungi la Rapid?
– Nu mă gândeam, dar asta e viața. Nu poți anticipa unde te poartă drumul. Acum, sunt rapidist.

Denis Ciobotariu // FOTO: Ionuț Iordache (GSP)

– Te-ai vedea jucând pentru FCSB?
– Nu. Sunt dedicat acum Rapidului.

– Ai în palmares trei mari echipe. Care este diferența între Dinamo, CFR Cluj și Rapid?
– Am evoluat la echipe în perioade diferite. Dinamo într-o perioadă dificilă, CFR Cluj în cea mai bună forma, cu multiple titluri, iar Rapid este în creștere, nereușind încă să atingă potențialul maxim. Rapid poate mai mult și poate urca mai sus.

– La nivel de suporteri, cum e aportul galeriei? Comparativ cu Dinamo.
– Fanii diferă ca stil. Fiecare galerie este unică. Dar cred că Rapid are o galerie deosebită, care iubește mai intens echipa. Uitați-vă cum m-au primit. Mă simt foarte onorat să fiu la un club atât de mare.

– Vrei să rămâi?
– Am auzit zvonuri despre o posibilă plecare în Polonia, dar momentan mă concentrez doar pe Rapid.

– Ai multe trofee pentru un jucător încă tânăr…
– Ce surpriză minunată! Parcă ieri eram tânăr under 21 la CFR Cluj și Dinamo. Acum am 27 de ani.

– Încă mai ai mulți ani de fotbal în față.
– Nu chiar atât de tânăr…

– Un titlu câștigat cu Rapid, având în vedere tradiția, ar fi peste celelalte din carieră?
– Nu știu. Pentru un sportiv, obținerea unui trofeu este o realizare remarcabilă. Toți care au câștigat spun același lucru. Le-am trăit pe toate.

Sper să fiu printre cei care, din trecut dinamovist, câștigă trofee cu Rapid.

„Am gustat meniuri cu cașcaval pané”

– Cum te percepi în afara terenului?
– Sunt un băiat calm. În afara stadionului, mă ocup de antrenamente. În aceste vremuri, aproape toți fac antrenamente suplimentare. Viața extra-sportivă e strâns legată de fotbal. Nu consum anumite alimente ca să fiu apt pentru meciuri. Fac alegeri sănătoase, e un stil de viață, și mă bucur de asta.

– Ce alimente ai exclus din dietă?
– Burgere, pizza, cartofi prăjiți.

– În mod normal, nu consum aproape deloc?
– Aproape deloc, maxim o dată pe săptămână, după meciuri. Dulciurile le evit aproape complet, doar ocazional după joc.

– Ai vreo plăcere tolerate până la urmă? Să zicem, ceva de mâncare și apoi sala de fitness?
– Pentru reducerea caloriilor, nu. La sală, oboseala e mai mare dacă am mâncat extra. Obiectivul este să fiu în cea mai bună formă pentru meciuri. Dacă mănânc exces, nu mă ajută.

– Care este felul tău preferat de mâncare, care și ajută?
– Pastele. Le consum înainte de joc. Sunt o sursă excelentă de carbohidrați, preferate fiind pastele integrale.

– Ce alte sacrificii faci zilele acestea?
– Încerc să petrec timp cu prietenii și familia. Ieșirile în oraș sunt limitate. Deși toți avem momente de relaxare, după meciuri, doar dacă rezultatul a fost favorabil, pot bea un pahar sau consuma un desert.

– Cu 20 de ani în urmă, tatăl tău, în joacă, consumă meniuri tradiționale precum ceafă cu cartofi prăjiți sau fasole cu ciolan.
– Știu meniul complet? Cașcaval pané, cu ceapă și roșii. Am avut și eu ocazia să încerc, dar nu spun unde!

– Înțeles, nu trebuie spus.
– Într-adevăr, nu am consumat ceafă, dar alte preparate se regăseau în meniul nostru.

– Cu cartofi prăjiți, probabil, și fasole cu ciolan. Am auzit despre un golgheter care era obsedat de aceste mâncăruri, pe care le comanda ocazional.
– Realist vorbind, ritmul actual al fotbalului și modul de antrenament au evoluat semnificativ. Nu se mai poate compara cu perioada anterioară, pentru că organismul nu ar face față.

– Îți imaginezi cum ar fi acum?
– Am auzit despre multe, inclusiv despre băutură.

– Și totuși, rezistau.
– Da, dar ritmul era diferit. Astăzi, dacă te prinde Doku, trebuie să fii foarte pregătit fizic. Nu poți consuma alimente care „distrug” ficatul. Trecerea timpului a adus schimbări în stilul de viață.

„Tatăl meu urmărește cu pasiune meciurile mele”

– Ești rapidist. Tatăl tău, prin tine, împărtășește această pasiune? Cum trăiește meciurile?
– Cred că, în esență, este dinamovist. A jucat acolo, a avut momente frumoase, a câștigat campionate. A trecut prin alte vremuri decât mine. Dar urmărește toate meciurile, trăiește intens fiecare moment. Chiar țipă și urlă acasă.

– Comparabil cu frații Thuram?
– Exact. O situație similară.

– Îți mai spune ceva după partide?
– Da. Este un reper important pentru mine. Mă sprijină după fiecare meci. Poate că dacă am greșit, uneori îmi zice mai subtil. E dificil să accepți criticile imediat după meci, dar a doua zi e mai ușor.

– Știi și tu, ca jucător.
– Da. Dacă un adversar te driblează și înscrie, știi că vina e a ta. Dacă un mijlocaș pierde mingea și rămâi 1 la 1 pe 50 de metri, nu e neapărat vina ta. Dar, din perspectiva fanului, responsabilitatea se pune pe tine. Sunt situații diverse, dar m-am obișnuit. Știu ce înseamnă responsabilitatea pentru fundași, portari și mijlocași la nivel de construcție. E complicat. E diferit să pierzi mingea la jumătatea terenului și să ai echipa în spate, față de alte situații.

– Nu ți-ar plăcea mai mult să fii atacant?
– Da, sincer, da! Dar, ce poți face?

– Încearcă să iei inițiativa!
– Sunt mulțumit de ceea ce sunt acum. Dar ar fi fost mai puțină presiune.

„Am făcut sacrificii din copilărie. Jucam cu pungi în picioare”

– Dacă nu ai fi fotbalist, ce ai fi vrut să devii?
– Pfff… Întrebare dificilă.

– Te-ai gândit vreodată? Sau totul a fost doar cu mingea?
– Nu știu dacă a fost intuiție sau încredere, dar dintotdeauna am știut că voi ajunge un fotbalist. Am sacrificat mult pentru visul meu. Tatăl meu spunea „Vei reuși dacă vrei cu adevărat”. Adică, dacă faci sacrificii și îți dorești cu adevărat, vei atinge scopul. Am jucat cu mulți copii, iar poze de la juniori arată că doar câțiva au continuat în fotbal. Eu sunt unul dintre ei, păstrând entuziasmul și determinarea.

– De ce?
– Oricine se poate accidenta, unii se împiedică de influențe negative… Fumau unii, iar eu veneam cu metroul. La stația de la Ștefan cel Mare, îi vedeam cum își aprindeau țigara. Eram copii! Mi se părea incredibil. Îi vedeam cum se dădeau de partea greșită, fără să realizeze. Tata nu m-a oprins, dar mi-a spus „Dacă vrei să faci ceva, nu face astea, nu le include în viața ta”.

– Ce sfaturi ti-a dat pentru a avea cariera de fotbalist?
– Să mă odihnesc, să fiu serios și să fiu disciplinat. Dacă imi place să joc fotbal, trebuie să dau totul în timpul antrenamentelor și meciurilor. Dacă ai un vis, trebuie să te dedici în totalitate. Întotdeauna am avut această mentalitate, chiar dacă în copilărie a fost dificil să resping tentațiile.

– În încheiere, Denis Ciobotariu, când te vei retrage, la aproape 30 și ceva de ani…
– Spune și tu 40! Să-mi acorzi încredere.

– Consideri că toate sacrificiile au meritat?
– Sincer, da! Îmi place acest stil de viață.

– Deci, te simți bine?
– Da, mă simt foarte bine. Nu consider sacrificiile mari. Am puterea să spun nu și să-mi controlez corpul. Deseori, mintea spune „Lasă, ia și tu o prăjitură”, dar știu să fiu disciplina și să învăț din experiență. Asta m-a format. Disciplină a fost cheia successului meu. Nu vei vedea mereu tot ce se ascunde în spate.

– Nu se vede efortul depus în spatele succesului.
– Lumea nu realizează cât te-ai chinuit. În copilărie, purtai pungi sau ciorapi pentru a evita ca zăpada să-ți pătrundă, pentru a te putea antrena chiar și cu piciorul înghețat. Se rupeau, le schimbai. Ne-am chinuit mult, pentru că nu aveam condițiile de astăzi. Toți copiii români au trecut prin această perioadă dificilă.