Bogdan Andone explică decizia de a deveni antrenor principal

– Domnule Andone, ați avut celebrată ziua de naștere pe 7 ianuarie în Antalya. La mulți ani! Câte aniversări celebreazăți în cantonament?
– Bună ziua și mulțumesc pentru urări. Cred că e prima oară când îmi sărbătoresc ziua de naștere în perioada de pregătire, cel puțin din timpul carierei mele în fotbal.Când jucam în Cipru, era mai frecvent, deoarece eram încă activ pe teren. Campionatele se reluau în jurul datei de 2-3 ianuarie, meciul al doilea avea loc pe 7-8 ianuarie. Însă de când am devenit antrenor, e prima dată. Indiferent dacă vorbim de Liga 1 sau Liga a doua, perioada de pregătire începea mai târziu. Acum, cred, e cea mai devreme aniversare.

– Și în anii anteriori s-au reluat antrenamentele în avans.
– Exact, însă acum doi ani, când am fost la Botoșani, am efectuat cantonamentul în țară. Într-adevăr, pregătirile începuseră pe 3 sau 4 ianuarie, dar făcându-le în București, practic eram acasă de ziua mea.

– Cum ați marcat această zi?
– Am avut o zi simplă, cu două antrenamente, ședințe video și discuții individuale cu jucătorii.Seara, după cele două sesiuni de pregătire, am avut un mic tort, un pahar de vin și am stat la masă cu băieții, cu staff-ul tehnic. O zi obișnuită, cu o conversație finală cu echipa, pregătindu-ne pentru ziua următoare.

Bogdan Andone: „2025 a fost un an excepțional”

– Îți pui vreun obiectiv pentru 2026, atât în plan personal cât și în cel sportiv?
– Avem o dorință comună, am spus-o și la începutul anului și ieri: cel mai important e să fiu sănătos. Și poate părea clișeu, dar acesta e adevărul. Dacă ești sănătos, poți realiza orice în viață: să muncești, să ai grijă de familie, de prieteni. Este aspectul fundamental. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit, atât pe plan personal, cât și ca parte a echipei, în 2025!

– Cum caracterizați anul 2025?
– A fost un an remarcabil, plin de realizări și satisfacții. Sper ca în 2026 să putem evolua constant, să obținem rezultate bune, să avem șanse de a intra în play-off. Iar dacă nu vom ajunge în top 6, să ne luptăm pentru locurile 7-8, pentru a juca barajul pentru calificarea europeană.

– V-ați așteptat, la promovarea în Liga 1, să obțineți un parcurs atât de eficient?
– Nu chiar. Este dificil pentru o echipă promovată să-și stabilească țeluri mari sau obiectivul de a ajunge direct în play-off. Eu sunt adeptul abordării pas cu pas, eliminând mecile și pregătindu-ne cu seriozitate pentru fiecare în parte. Nu planific strategii pentru următoarele trei sau cinci etape, ci ne concentrăm pe fiecare joc în parte, pregătindu-l cât mai bine, pentru a maximiza șansele noastre. Dacă putem câștiga, e minunat; dacă nu, cel puțin evităm înfrângerea pentru a aduna puncte.

– Ați preluat FC Argeș de pe locul 13 în Liga a doua, iar acum sunteți pe poziția a 5-a în Liga 1.
– Așa e. La sosirea în Pitești, am stabilit ca primul obiectiv să fie accederea în play-off. Odată ce am reușit acest lucru, am decis împreună cu cei din staff să ne propunem promovarea directă. Sunt încântat de rezultatul obținut. Deși începutul a fost dificil, cu meciuri contra unor adversari precum Rapid, Craiova și CFR Cluj, primele două jocuri le-am pierdut, deși am jucat bine. Era nevoie de ajustări. Nivelul de intensitate și calitatea jucătorilor și a tehnicienilor sunt diferite față de campionatele inferioare. Treptat, ne-am adaptat, am început să câștigăm, am disputat meciuri de calitate și am obținut victorii importante.

Bogdan Andone: „Am constituit un nucleu solid”

– Care sunt punctele forte ale FC Argeș comparativ cu celelalte formații? În ce aspecte s-a făcut diferența?
– Cred că s-a format un grup competitiv, în special din punct de vedere al caracterului. Staff-ul nostru tehnic are o apropiere de jucători și discuții frecvente cu aceștia, pentru a-i ajuta să înțeleagă în profunzime aspectele jocului și munca de fotbalist profesionist. Sunt tentații și presiuni, mai ales pentru jucătorii tineri, așa că încercăm să-i conștientizăm de momentul în care se află. Un element esențial îl reprezintă și președintele Dani Coman, care asigură stabilitate și autoritate în club. Indiferent de provocări, este alături de echipă și se implică de fiecare dată când e nevoie. Aceasta este o prestație extrem de valoroasă.

– Ați vorbit despre meritele jucătorilor și ale președintelui Dani Coman, dar care sunt realizările dumneavoastră ca antrenor Bogdan Andone?
– Sincer, prefer să nu vorbesc despre propriile merite. Încerc împreună cu staff-ul să fim aproape de jucători și să-i sprijinim pentru a înțelege ce cerem de la fiecare, atât individual, cât și colectiv. Există disciplină și organizare, însă un atu esențial îl reprezintă și latura umană, fiind aproape de jucători și înțelegând atunci când greșesc. Atunci când au intenții bune și o atitudine corectă, rezultatele apar în timp. Acesta este unul dintre secretele noastre mici.

– Cum reușiți să mențineți disciplina, având în vedere că în zilele noastre nu mai poate fi impusă cu forța?
– Prin discuții individuale. Sunt momente incomode când trebuie să explici unui jucător că nu va fi chemat pe teren, chiar dacă s-a antrenat bine. Prefer să-i spun direct și sincer decizia, chiar dacă nu îi convine. A fost și un incident cu unul dintre captainii echipei, la antrenament, când l-am exclus temporar din lot, fiind titular. Ulterior, am avut o discuție, a cerut scuze și a fost reprimit. În meciul următor, a jucat din nou ca titular. Lucrurile s-au așezat de la sine.

Bogdan Andone: „Petre Buduru a avut o reacție care m-a frapat”

– Ați fost mult timp secund al lui Marius Șumudică. Când ați decis să deveniți antrenor principal?
– Da, în sezonul câștigat cu Astra, în 2016. Probleme financiare majore, întârzieri la plată. După un incident cu conducerea, am stabilit că, la finalul sezonului, voi urma propriul drum ca principal tehnician.

– Ce s-a întâmplat?
– Remarc bine: jucam împotriva lui West Ham United în cupele europene, câștigaserăm meciurile și trebuiau să se plătească bonusuri. Domnul Petre Buduru din partea clubului a avut o discuție cu jucătorii și cu noi, staff-ul. Colegul meu, Cristian Petre, care e și acum secundul lui Șumudică, a spus că și noi suntem cu resten de 5-6 luni. Atunci, domnul Buduru a avut o reacție ce m-a marcat: ne-a spus că, dacă nemulțumiți, putem pleca, pentru că sunt foarte mulți care așteaptă să ne înlocuiască.

– A fost un moment dificil, dar a avut și efecte pozitive. Ați mai trecut prin situații similare care v-au învățat lecții importante?
– Da, în fotbal apar mereu situații nefericite, fie ca jucător sau antrenor. În societatea noastră, situația e schimbătoare: poți fi dat afară oricând, de aceea și continuitatea în cariera noastră lipsește. Am experimentat aceste aspecte de mai multe ori.

– Doar în România sau și în afara țării?
– În afară, la Apollon Limassol, acum doi ani. Am preluat echipa într-o criză profundă, cu trei meciuri rămase, locul 9, la câteva puncte de calificarea în play-off. Am avut un parcurs excelent, am câștigat cele trei partide rămase, am intrat în play-off dezamăgind pe toți, și apoi, după două etape, am fost concediat fără explicație. Se întâmplă. Am acceptat și această situație și am început de la zero.

– Ați avut astfel de experiențe și la Botoșani.
– Da, cu echipa aflată în situație dificilă, cu o singură victorie și cu un start slab de campionat, am salvat clubul și am semnat contract pe doi ani. Dar, după două meciuri în sezonul următor, am fost înlăturat. Este o realitate tipică pentru fotbalul românesc. Încerc să rămân echilibrat, să-mi fac treaba cât mai bine și să am relații corecte cu toți cei din club, staff și jucători. Am menținut tonul optimist, păstrând legătura bună cu foști colegi sau jucători cu care am colaborat, precum Sorescu, la Timișoara, în 2017.

– Fiecare eșec a fost o lecție. Pasi înainte de la unele experiențe dificile.
– Exact. Am trecut prin concediere la Botoșani, însă am fost contactat de Dani Coman și am ajuns la FC Argeș. Dumnezeu a avut grijă să-mi ofere oportunitatea de a realiza performanțe notabile aici, într-un moment dificil. Sunt extrem de mândru și recunoscător pentru apartenența la această echipă, cu o istorie și o tradiție bogată în fotbalul nostru.

Bogdan Andone: „Gestionarea relațiilor cu arbitrii este un aspect de îmbunătățit”

– De când ați devenit oficial antrenor principal, cât credeți că ați progresat și unde mai aveți de lucru?
– Fotbalul e mereu în evoluție, învățăm zilnic și învățăm de la toți, inclusiv de la jucători. Încerc să mă informeze cât mai bine, să citesc și să dialoguez cu alți tehnicieni. Am încercat să discut cu antrenori din prima ligă de peste hotare, am stat de vorbă cu antrenorul unei echipe din Cehia, pentru a înțelege mai bine stilul și abordarea lor. Sunt preocupat de aceste aspecte, îmi place să acumulez idei și tehnici noi. Încerc să citesc la tot pasul și, împreună cu staff-ul meu, avem discuții frecvente despre cele mai bune soluții și cele mai eficiente decizii.

– Care sunt domeniile unde mai aveți nevoie de îmbunătățire?
– Gestionarea anumitor situtation din timpul meciurilor, în interacțiunea cu arbitrii. Nu deciziile lor mă nemulțumesc, ci modul în care comunică cu noi. Am discutat și cu colegii mei pe această temă. Nu toți arbitrii sunt la același standard: există cei care dialoghează și sunt deschiși, dar și aceia care manifestă atitudine agresivă sau chiar amenințărilor directe: „La următoarea te-am trimis în tribună”. În astfel de cazuri, interacțiunea devine dificilă.

Bogdan Andone: „De doi-trei ani, fotbalul rămâne prioritatea mea”

– În afară de muncă, ce vă mai place să faceți? Aveți timp pentru relaxare?
– Este o întrebare bună. Îmi plac mai multe activități, dar, din păcate, ultimii ani nu mi-au permis să le practico. Nu mai am amintiri despre pescuit, chiar dacă la Limassol eram pe malul mării, sau în apropierea Botoșaniului și Piteștiului, unde sunt lacuri. La un moment dat, aveam undițele în portbagaj, dar nu am reușit să le scot din mașină. Îmi plăcea tenisul de câmp sau cel cu piciorul, însă, sincer, nu mai știu când a fost ultima dată.

– Cum aveți grijă de sănătatea dumneavoastră având în vedere programul aglomerat?
– Până cu câțiva ani în urmă, dimineața făceam alergări, aveam o rutină sănătoasă: alergam pe malul mării sau în parcuri, apoi înotam. La Botoșani, vremea rece a limitat activitatea, așa că mă limita doar mersul pe jos timp de circa 45 de minute. La Pitești, continuu acest obicei, preferând plimbările în pădurea Trivale, pentru circa 45 de minute, evitând suprafețele dure din cauza problemelor de spate.

– Care este rutina zilnică la Pitești?
– Dimineața, în jurul orei 7, merg în pădurea Trivale pentru o plimbare de circa 45 de minute, apoi mă întorc la hotel, fac duș și încep ziua cu antrenamente și discuții de lucru. În privința alimentației, evit excesele, prefer legumele, fructele și apa plată — nu consum băuturi carbogazoase de peste 20 de ani. Mănânc cu măsură, dacă mi-e poftă de ceva dulce, consum, simplu, dulciuri, însă încerc să mențin un stil de viață echilibrat și sănătos, care mă face să mă simt bine.

Bogdan Andone: „Nu am niciun motiv de revanșă față de FCSB”

– Cu confruntarea cu FCSB, prima în această nouă formulă, cum anticipați partida?
– Ne așteaptă un meci foarte dificil, fără îndoială. Consider că FCSB reprezintă cea mai valoroasă formație din campionat, din punct de vedere al organizării, potențialului financiar și managementului. Îi cunosc bine pe Mihai Stoica, pe jucători, iar calitatea lor atât colectivă, cât și individuală e clară. Nu întâmplător au evoluat în Europa, iar noi vom tenta să jucăm conform planului nostru, să fim agresivi, să punem probleme și să obținem maximum. Dacă vom câștiga, va fi o realizare; dacă nu, cel puțin evităm înfrângerea.

– Este o revanșă?
– Nu, niciodată. Le-am mulțumit celor de la FCSB pentru oportunitatea de a lucra acolo. Am ales să plec din proprie voință, pentru că simțeam că lucrurile nu mergeau în direcția dorită. Nu a fost vorba de o revanșă. Am jucat împotriva lor în multe alte ocazii, atât cu Astra, cât și cu alte echipe sau în turul campionatului actual. Sper să obținem victoria, desigur. Am relații foarte bune cu foști colegi, inclusiv cu jucători precum Florinel Coman, Tănase sau Radunović, pe care i-am antrenat.

– Vă mai vedeți antrenând FCSB în viitor?
– În fotbal, nu poți exclude niciodată nimic. Astăzi nu, dar nici nu pot să spun „niciodată”. Momentan, nu există planuri, și consider că antrenorii precum Pintilii sau Elias își merită pozițiile, având rezultate și prezență în competiții europene. Fiecare are drumul său în carieră.