Dintre diversele forme de demență, boala Alzheimer reprezintă cea mai frecventă, fiind responsabilă pentru peste 60% din totalitatea cazurilor. Deși nu există un tratament curativ, depistată precoce, evoluția acestei afecțiuni poate fi semnificativ încetinită. O metodă modernă de diagnostic pentru această boală este disponibilă în România și se recomandă persoanelor peste 65-70 de ani cu semne suspecte, dar nesigure, precum și celor mai tineri, cu istoric familial, având un risc crescut, explică dr. Adina Crăciunoiu, medic primar neurolog în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria. Specialistul oferă sfaturi pentru identificarea rapidă a manifestărilor și pentru prevenirea instalării acestei boli.
Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă a cărei cauze nu sunt pe deplin elucidate. Până în prezent, cercetările au evidențiat implicarea anumitor proteine care se acumulează în creier, eliberând substanțe toxice și perturbând funcțiile neuronale. Două proteine principale asociate cu deteriorarea cerebrală sunt beta-amiloid, care formează plăci toxice responsabile de blocajul comunicării neuronale, și proteina Tau, care își modifică conformația și stimulează depunerea acestor plăci. În cazul pacienților cu Alzheimer, funcțiile mentale înregistrează un declin lent și progresiv, afectând memoria, gândirea, judecata și capacitatea de învățare.
Dr. Adina Crăciunoiu, medic primar neurolog în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, explică factorii de risc: „Apariția bolii Alzheimer poate fi influențată de numeroși factori, nu doar de predispoziția genetică. Acest lucru a fost dovedit științific. Stilul de viață joacă un rol esențial. Persoanele cu o educație continuă dincolo de școală sunt mai puțin expuse riscului de a dezvolta Alzheimer, deoarece acumularea lor intelectuală acționează ca o armură împotriva problemelor de memorie, atenție și concentrare. De asemenea, expunerea la substanțe toxice, precum poluarea aerului, pesticidele din mediu și alimentație, crește predispoziția. Trauma craniană și sindromul Down sunt, de asemenea, factorii ce pot duce la un risc mai mare și la o apariție mai timpurie a bolii,” adaugă medicul.
Metode moderne de diagnostic
Boala Alzheimer afectează în principal persoanele vârstnice, în jurul vârstei de 70 de ani. În cazuri rare, poate apărea la sub 65 de ani, iar la foarte tineri, în jurul vârstelor de 45-50 de ani, specifică dr. Crăciunoiu. Diagnosticul corect este crucial, deoarece semnele pot fi asemănătoare cu alte afecțiuni.
Procedura începutului de diagnostic se realizează de obicei la medicul de familie, cu analize uzuale pentru excluderea altor patologii. „Ulterior, pacientul trebuie să consulte specialiști în neurologie, geriatrie sau psihiatrie. Se face o evaluare a atenției, memoriei și concentrării, folosind testul MMS (Mini-Mental State Examination), constând în întrebări și punctaje atribuite răspunsurilor. În funcție de rezultatele obținute, urmează investigații imagistice, precum RMN cerebral, pentru a exclude alte patologii. De asemenea, se pot efectua analize de sânge și din lichidul cefalorahidian, unul dintre principalele teste de diagnostic pentru Alzheimer, inclusiv testarea proteinelor Tau-181,” precizează medicul neurolog.
Testarea de proteină Tau-181 devine un instrument de sprijin în diagnosticul precoce, rapidând identificarea posibilei afectări. „Chiar dacă este un test orientativ, poate indica dacă trebuie continuate investigațiile pentru confirmare, ceea ce permite inițierea tratamentului și excluderea altor patologii,” adaugă dr. Crăciunoiu.
Recoltarea pentru testarea proteină Tau-181 se face în laboratoare specializate, prin recoltare de sânge, rezultatul fiind disponibil în aproximativ o săptămână. Medicul curant decide apoi pașii următori, fie continuând investigațiile, fie orientându-se spre o altă patologie.
Persoanele cu istoric familial de Alzheimer pot apela la teste genetice, cum ar fi cele pentru apolipoproteina E, recomandate în cazurile familiale cu mai mulți membri și mai multe generații afectate. „Aceste examinări nu trebuie efectuate aleatoriu, ci cu precauție,” avertizează medicul neurolog.
Testele din lichidul cefalorahidian implică spitalizare și puncție lombară pentru identificarea depozitelor de amiloid beta-42, un indicator al Alzheimer-ului. În plus, tehnici imagistice moderne precum RMN-ul Tau sau PET-ul Tau pot oferi un diagnostic de aproape certitudine, însă în România, aceste metode nu sunt încă accesibile. Restul analizelor, însă, sunt disponibile și folosite frecvent,” explică medicul.
Cele trei etape principale ale Alzheimer-ului
Primele semne ale Alzheimer-ului pot fi înșelătoare. „Inițial, pacientul poate părea mai confuz sau desordonat. Se remarcă uitarea unde și-a pus cheile, iar schimbările comportamentale nu sunt întotdeauna constante. Este recomandată o discuție cu medicul de familie dacă se observă modificări ale atenției, memoriei sau comportamentului. Dacă sunt observate creșteri ale anxietății, fricii sau dificultăți în realizarea activităților obișnuite, este indicat un consult de specialitate,” recomandă specialistul.
Aceste simptome pot avea și alte cauze, precum deficiențe vitaminice, stres, alte boli, cum ar fi afecțiuni tiroidiene sau anemii. „Demența Alzheimer implică tulburări de memorie, concentrare și comportament. De aceea, este necesară o evaluare amănunțită și o eventuală investigație suplimentară pentru confirmare,” adaugă dr. Crăciunoiu.
Stadiul intermediar este cel mai lung și caracterizat prin pierderea graduală a funcționalității. „Tulburările de atenție, memorie, comportament devin evidente, iar pacientul poate avea dificultăți în exprimarea clară a propozițiilor, pierzând treptat controlul asupra limbajului. Exista, totodată, modificări ale ritmului circadian, cu somn-veghe alterate, anxietate sau depresie,” detaliază specialistul.
În această etapă, boala devine din ce în ce mai clară, fiind singura etapă în care diagnosticul este sigur. Ultimul stadiu este cel avansat, caracterizat prin incapacitatea totală de comunicare și necesitatea unei îngrijiri permanente.
Persoanele în vârstă cu alte patologii cronice, precum bolile cardiovasculare, au un risc crescut de demență. „Afecțiunile cardiovasculare contribuie la apariția și evoluția demenței, inclusiv Alzheimer, deoarece afectează vascularizarea creierului și cauzează microangiopatii sau accidente vasculare cerebrale,” subliniază dr. Crăciunoiu. Aceste probleme pot accelera debutul sau agravarea stării, mai ales în cazul celor cu istoric familial de boală.
Pacienții sunt încurajați să trateze precoce și eficient bolile cardiovasculare, precum hipertensiunea și diabetul zaharat, pentru a reduce riscul de apariție a demenței Alzheimer.
Eforturile de încetinire a evoluției bolii
Actualmente, boala Alzheimer nu poate fi vindecată complet, în ciuda cercetărilor intensive. Însă, evoluția bolii poate fi influențată și încetinită, ceea ce ajută la îmbunătățirea calității vieții pacientului. Dr. Crăciunoiu recomandă prevenție pentru bolile vasculare și tratament precoce: „Este crucial ca problemele medicale să fie tratate cât mai devreme pentru a încetini degenerarea. În plus, menținerea unei activități cognitive continue, citind, învățând lucruri noi, realizând hobby-uri variate și exerciții pentru minte, precum rebusuri sau jocuri de cuvinte, contribuie la sănătatea cerebrală. De asemenea, administrarea medicamentelor recomandate și terapia medicamentosă sunt fundamentală pentru stabilizarea simptomelor, iar unele tratamente recent apparate, cum ar fi anticorpii monoclonali, au potențialul de a influența direct formarea plăcilor amiloidice,” concluzionează specialistul.