Testamentul reprezintă exprimarea ultimei voinţe a unei persoane, fiind protejat de legislaţie prin reguli riguroase. Una dintre cele mai importante restricţii vizează testamentul conjunctiv, o formă aparent practică, dar juridic interzisă.
Ce reprezintă testamentul conjunctiv şi motivele pentru care este problematic
Testamentul conjunctiv, denumit şi testament comun, este un act în care două sau mai multe persoane dispun prin acelaşi document, fie în favoarea uneia dintre ele, fie în beneficiul unui terţ.
De obicei, această formă se întâlneşte în practică în cazul soţilor care doresc să se instituie mutual moştenitori printr-un singur act. Deşi intenţia este de protecţie şi securitate, legislaţia consideră această metodă ca fiind interzisă.
Principalul dezavantaj al testamentului conjunctiv constă în afectarea naturii juridice a actului de dispoziţie. Testamentul trebuie să fie unilateral, personal şi în mod esenţial revocabil.
Atunci când voinţele mai multor persoane sunt integrate într-un singur document, libertatea fiecărui testator de a-şi modifică sau revoca dispoziţiile este restricţionată.
În practică, un testator nu mai poate anula testamentul fără consimţământul celuilalt, fiind constrâns de voinţa acestuia, ceea ce îl transformă într-un act cu valenţe contractuale.
Motivul pentru care legislaţia sancţionează testamentul conjunctiv
Legea prevede nulitatea relativă pentru testamentul conjunctiv, pentru a proteja libertatea testatorului. Dispoziţiile testamentare trebuie să poată fi modificate sau anulate oricând, până la sfârşitul vieţii, fără constrângeri externe.
Orice încercare de a introduce măsuri de siguranţă care să împiedice revocarea unilaterală contravenează principiilor dreptului succesoral. Practic, frecvent, notarul constatată situaţia în cazul soţilor care solicită întocmirea unui testament comun, pentru a asigura că nicio parte nu va putea modifica voinţa fără consimţământul celuilalt.
Chiar dacă testamentul nu este revocat de către niciunul dintre testatori, sancţiunea rezultă din caracterul său conjunctiv. Legea nu permite transformarea testamentului într-un instrument rigid, lipsit de flexibilitatea specifică acestui act juridic.
Când nu vorbim despre un testament conjunctiv
Nu orice situaţie în care două persoane redactează un document pe aceeaşi coală de hârtie desemnează automat existenţa unui testament conjunctiv. Dacă actele de dispoziţie sunt distincte, valabile în sine şi semnate separat, fiecare exprimând voinţa unei singure persoane, nu există interdicţie.
Chiar dacă testamentale conţin dispoziţii reciproce sau interdependente, ele rămân valabile dacă sunt acţiuni separate, chiar dacă includ o clauză prin care revocarea unuia determină revocarea celuilalt, fiindcă fiecare testator îşi păstrează libertatea de a revoca unilateral propriul act.
În această situaţie, prevederile dintr-un testament reprezintă doar motivaţia intenţiei libere a celuilalt, fără a afecta caracterul unilateral al fiecăruia. De asemenea, testamentul unuia dintre soţi este considerat valid chiar dacă este semnat şi de celălalt, atâta timp cât voinţa exprimată aparţine unei singure persoane.