Ultimele tiruri de cărbune sunt transportate în această lună din puţuri aflate la câţiva kilometri adâncime în mina CSM din Stonava, aproape de graniţa cu Polonia, deoarece preţurile scăzute ale cărbunelui, precum şi tranziţia industrială şi ecologică a Europei, sunt în creştere, afectând cererea pentru această resursă ce odinioară era foarte apreciată în regiune.
Compania de stat OKD se pregătea de închidere a minei acum trei ani, însă invazia Rusiei în Ucraina a determinat o creştere accentuată a costurilor energetice, oferindu-i mina un răgaz temporar de scurtă durată.
„Este trist că mina se închide, este o muncă dificilă, dar valoros”, a menţionat Grzegorz Sobolewski, un miner polonez care consideră să-şi găsească un alt „loc de muncă peste frontieră, în Polonia, unde puţurile sunt încă active”.
Directorul OKD, Roman Sikora, afirmă că adâncimea exploatării a devenit o vulnerabilitate. „Preţurile globale ale cărbunelui sunt în scădere, în timp ce costurile noastre sunt în creştere, din cauza adâncimilor sporite ale exploatărilor”, a explicat Roman Sikora.
Exploatarea în zona Ostrava a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea, transformând o zonă rurală a Imperiului Habsburgic într-un centru industrial major. Investitorii, inclusiv familia Rothschild, au finanţat proiecte importante precum reţele feroviare, oţelării şi infrastructură, contribuind la crearea unui centru important al industriei grele şi la atragerea unor zeci de mii de muncitori.
Industria a primit un impuls major după naţionalizarea din 1948. În anii 1980, peste 100.000 de mineri lucrau în zona carboniferă, iar OKD producea până la 25 de milioane de tone de cărbune anual.
O mare parte din această lume s-a prăbuşit după 1989, odată cu destrămarea industriei grele din epoca comunistă, închiderile carierelor și pierderea mijloacelor de trai pentru zeci de mii de mineri.
După falimentul OKD, o companie privatizată, acum un deceniu, statul a preluat-o pentru lichidare. Până în octombrie anul trecut, OKD a extras doar 1,1 milioane de tone de cărbune și a redus numărul de angajaţi la 2.300, urmând ca altor 1.550 să li se ofere disponibilizări în lunile următoare.
Economistul Jan Belardi de la Universitatea Tehnică din Ostrava afirmă că anii 1990 și începutul anilor 2000 au fost cei mai dificili, fiind marcati de concedieri masive și de dificultăți în dezvoltarea noilor industrii.
Rata şomajului în această zonă este de 6,6%, peste media naţională, dar semnificativ mai mică faţă de perioada post-recesiune din perioada comunistă, fiind susţinută de programe de recalificare și de investitori străini atrași după aderarea Cehiei la UE în 2004.
„Având graniţe comune cu Polonia şi Slovacia, această regiune a beneficiat de un flux constant de investiţii străine directe, cum ar fi Hyundai din Coreea de Sud”, a menţionat Jan Belardi.
Exploatarea minieră lasă în urmă efecte negative asupra mediului, precum lacuri poluate şi facilităţi de suprafaţă ale fostelor mine.
Regiunea beneficiază de 19 miliarde de coroane (aproximativ 908 milioane de dolari) din Fondul pentru o tranziţie justă al UE, destinat sprijinirii regiunilor afectate de politicile de decarbonizare ale Uniunii Europene.
În Polonia, sectorul minier angajează în prezent 70.000 de persoane, iar sindicatele au obţinut promisiuni pentru continuarea activităţii minierelor până în 2049. În vestul Cehiei, se preconizează că exploatările de lignit la suprafaţă vor continua pentru câţiva ani.
Chiar şi OKD încearcă să se adapteze pentru un viitor concentrat pe exploatări la suprafaţă. Compania intenţionează să rămână activă în comerţul cu cărbune şi să dezvolte noi iniţiative, inclusiv un parc de baterii, un centru de date şi o centrală pe gaz metan, utilizând gazul care se scurge din fostele puţuri.
„Avem planuri mari cu OKD pentru perioada următoare”, a declarat Sikora.
Sursa foto: Wikipedia