„Putem încerca să sporim costurile politice pentru orice fel de acțiune militară. Putem să complicăm situația. Dar, în final, nu putem opri cu adevărat pe Trump. (…) Singurii care îl pot stopa cu adevărat sunt cetățenii din SUA”, declară în interviu pentru publicul HotNews Rasmus Sinding Søndergaard, istoric și cercetător principal la Institutul Danez de Studii Internaționale.
Ultimele acțiuni ale lui Donald Trump, inclusiv amenințarea cu impunerea de noi taxe vamale, oglindesc frustrarea liderului american, după refuzul Danemarcei și Groenlandei de a ceda în fața solicitărilor sale, afirmă în interviu pentru HotNews analistul danez Rasmus Sinding Søndergaard.
De asemenea, revendicările sale asupra Groenlandei, inclusiv taxele vamale selective, nu doar că pun sub semnul întrebării integritatea garanției de securitate a NATO, dar par să menite să divizeze Europa, precizează Søndergaard.
Referitor la motivațiile lui Trump, analistul danez observă că Copenhaga și Groenlanda au fost, încă de la început, receptive la creșterea prezenței militare în insula arctică. Însă, singurul motiv aparent al interesului sincer al lui Trump pare acum „dorința sa de a fi recunoscut ca omul care extinde teritoriul american”, consideră el.
Søndergaard susține că scenariul unei intervenții militare a SUA pentru preluarea Groenlandei este improbabil, dar nu imposibil, și adaugă că, în astfel de caz, Danemarca și europenii nu ar putea să îi oprească în mod eficient.
În Danemarca, mai afirmă analistul, opinia publică este de frustrare, dar și de hotărâre de a rezista: „Toți solicită ripostă, să combatem”. Iar criza a schimbat, explică el, modul fundamental în care majoritatea danezilor percep Statele Unite.
„Transformăm problema Groenlandei într-un conflict transatlantic”
HotNews: – Ce ne transmit ultimele acțiuni ale lui Donald Trump în privința Groenlandei? De la amenințarea cu tarife vamale suplimentare până lamesajele de intimidare din zilele recente?
Rasmus Sinding Søndergaard: – Cred că vedem o frustrare a lui Trump din cauza nereușitei de a convinge Groenlanda și Danemarca să îndeplinească dorința sa de a prelua controlul asupra Groenlandei.
De asemenea, am remarcat intensificarea presiunii, cu amenințări că va impune sancțiuni economice celor opt țări europene participante la exercițiile militare din Groenlanda.
Amintim că Statele Unite au fost invitate să participe la aceste exerciții militare.
Însă, da, observăm acum că Trump transformă această situație într-un fenomen european.
În loc să fie o dispută între Danemarca, Groenlanda și SUA, el răspunde acum, ca urmare a exercițiului militar european din Groenlanda și al sprijinului european pentru această insulă, prin represalii împotriva statelor europene.
Așadar, se transformă această problematică privind Groenlanda într-un conflict transatlantic între Europa, în ansamblul său, și Statele Unite.
„ayoutul amenințării SUA cu acțiuni militare asupra unui aliat NATO subminează întreaga garanție de securitate a alianței”
– Cum credeți că va influența acest incident sistemul NATO? Și, de asemenea, bănuiți – la nivel speculativ – că această acțiune are ca scop subtil provocarea unor disensiuni în interiorul Uniunii Europene, așa cum a fost indicat în strategia de securitate a SUA?
– Da, dacă pot spune astfel, cred că politica oficială a administrației Trump este de a crea dezbinare în Europa, pentru a slăbi coeziunea ei, astfel încât să fie mai simplu pentru Trump să impună voința asupra statelor separate, decât asupra unei Europe unitare.
Mai mult, sancțiunile economice selectate par a fi un mijloc în vederea divizării europene.
Reflecțiile legate de Groenlanda și NATO se sprijină și pe declarații politice. Astfel, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a subliniat că, în cazul în care SUA ar ocupa Groenlanda cu forța, ar fi sfârșitul NATO, cel puțin așa precum îl cunoaștem, pentru că, în astfel de condiții, o alianță defensivă nu mai poate exista dacă o țară membră a tratatului cucerește teritoriul altei membre.
De asemenea, încercările unor jurnaliști și oficiali din SUA de a obține un răspuns clar din partea lui Trump asupra dacă Groenlanda ar putea fi preferată în locul NATO rămân fără răspuns concret.
În aceeași direcție, în duminica seara, secretarul Trezoreriei din SUA, Scott Bessent, a afirmat că această perspectivă este o premise falsă și că, în cele din urmă, europenii vor accepta cererile lui Trump, iar NATO va continua să funcționeze.
Însă, există o amenințare clară pentru NATO, deoarece, dacă un membru al alianței folosește forța împotriva altuia, rămâne întrebarea: de ce ar putea SUA să considere și să sprijine apărarea Europei în cazul unui atac rusesc împotriva unui stat membru, dacă sunt gata să folosească, în alte situații, forța pentru a încălca teritoriul unui stat aliat? Așadar, amenințarea de a folosi forța asupra unui membru al NATO pune în discuție garanția de securitate a întregii alianțe.
„Dezvoltarea unui scenariu militar rămâne rațională, dar foarte improbabilă”
– Deci, considerați că este recomandabil să luăm în calcul și scenariul în care SUA ar putea recurge la forță pentru a ocupa Groenlanda?
– Da, scenariul este foarte improbabil, dar nu complet exclude posibilitatea. Și acest lucru ne îngrijorează profund.
Motivul pentru care îl consideră totuși improbabil ține de reacția negativă a Europei și de opoziția mai largă în SUA, precum și de sprijinul redus în rândul opiniei publice, care, conform sondajelor, o mică minoritate de 4-6% vede această idee ca fiind viabilă. De asemenea, în Congres, anchetei și opoziției politice față de astfel de intenții se manifestă o rezistență semnificativă.
De aceea, deși o acțiune militară ar putea cuceri Groenlanda rapid, ar exista probleme politice majore pentru ratificare și suportul financiar, nevoia unui tratat și a unui consens politic pentru a duce o astfel de operațiune la bun sfârșit.
Astfel, scenariul militar este foarte posibil din punct de vedere tehnic, însă în plan politic, riscurile și opoziția sunt denotabile, ceea ce de multe ori face ca această opțiune să fie foarte improbabilă.
„Singurii care pot opri cu adevărat pe Trump sunt cetățenii din SUA”
– Ce măsuri ar putea lua guvernul danez în astfel de situații?
– Inclusiv?
– În cazul unui conflict armat? Da, este dificil de estimat, pentru că, așa cum am menționat și dumneavoastră, în cazul unui război, Danemarca și Europa nu pot învinge Statele Unite cu forța militară.
Acest tip de acțiune s-ar încheia rapid, dar, în situația în care SUA își vor prelua controlul oficial, oricât de mult ar condamna și sancționa, practic, vor existenă măsuri precum sancțiuni economice și alte presiuni diplomatice.
Privind implicarea cetățenilor din SUA, odată ce Trump va înceta să mai fie sprijinit de majoritatea populației și de Congres, va fi dificil pentru el să continue cu o astfel de politică. În condițiile în care sprijinul intern pentru utilizarea forței militare este minim, iar opoziția în Congres devine tot mai vocală, acțiunile violente ar putea fi stopate sau cel puțin amânate.
Totuși, din punct de vedere al Europei, singurele măsuri rămân sancțiunile economice, restricțiile comerciale și politice, deoarece, în cazul în care președintele SUA decide să folosească forța, constrângerile și reacțiile ar putea fi insuficiente pentru a contracara acest scenariu extrem.
„Un consens ferm în Danemarca pentru reacție fermă împotriva politicii lui Trump”
– Cum percepe opinia publică din Danemarca această criză? Se observă o unitate în abordarea populației?
– Da, danezii sunt frustrați, dar și hotărâți să reziste. Sensul general este că trebuie să afirmăm clar și ferm poziția noastră, nu mai putem accepta pasiv această situație.
Oamenii sunt obosiți de tensiune, dar, în același timp, fiind îngrijorați de consecințele unei posibile anexări din Groenlanda. În ultimele zile, au avut loc manifestații de susținere pentru Groenlanda și împotriva acțiunilor lui Trump.
De asemenea, toți politicienii, de la partidele din stânga la cele de dreapta, precum și reprezentanți din centru, solicită o reacție fermă și unitară, respingând orice acord care ar putea ceda presiunilor externe.
Starea de spirit actuală reflectă o dorință de a fi îndrăzneți și de a nu accepta pasiv aceste încercări de presiune, fiind conștienți că radicalizarea ar putea să schimbe această unitate dacă solidaritatea europeană s-ar fragiliza sau dacă impactul economic se va accentua.
Totuși, momentan, există un apogeu al consensului politic în Danemarca pentru a răspunde dur și ferm împotriva politicii lui Trump.
„Dorința de extindere a teritoriului este principalul motiv al interesului lui Trump pentru Groenlanda”
– Care este propria dumneavoastră evaluare a motivele lui Trump pentru această strategie? Avem problema securității, dar și faptul că SUA au manifestat, anterior, un interes redus în Groenlanda, menținând doar o bază militară. Ce anume vrea președintele SUA în realitate?
– Motivația lui Trump pare a fi dorința de a fi perceput ca omul care extinde influența și teritoriul american.
El a afirmat public că vrea ca SUA să fie mai mărețe, mai domnitoare, și a identificat Groenlanda ca fiind cea mai relevantă opțiune pentru extindere.
Desigur, a speculat și despre Canalul Panama sau despre Canada, dar în mod special Groenlanda a fost viziunea sa preferată pentru această strategie de expansiune teritorială.
Pe lângă aspectele simbolice, motivele concrete includ interese de securitate, precum preocupările legate de activitatea Rusiei și a Chinei în regiunea Arctică, precum și resursele minerale ale insulei.
Toate aceste motive justifică interesul SUA pentru Groenlanda, chiar dacă, în realitate, acestea nu necesită preluarea controlului direct asupra insulei.
De altfel, Groenlanda are un pact de apărare cu SUA și Danemarca, iar prezența militară remarcabilă este limitată. Dar, dacă vəzi totul s-ar decide, SUA ar putea construi rapid mai multe facilități. Guvernul danez și organizațiile internaționale afirmă că orice prezență militară americană suplimentară este binevenită.
Referitor la resursele minerale, Groenlanda nu dorește să fie cumpărată, însă exprimă deschidere pentru investiții străine, în special pentru minerit. În același timp, nici Rusia și China nu manifestă interes pentru influența asupra insulei, astfel încât preocupările legate de influență externă pot fi gestionate fără a prelua controlul total asupra Groenlandei.
Potrivit analizei, în final, principalele motivații ale lui Trump privesc dorința de a fi recunoscut ca extindător al influenței americane, în timp ce considerentele de securitate și resurse sunt factori secundari, ce pot fi abordați și fără preluarea efectivă a controlului insulei.
„Danemarca percepe o distanțare de valorile și parteneriatul cu SUA”
– Se anticipează o schimbare în relația pe termen lung dintre Danemarca și Statele Unite? Este posibil ca Guvernul de la Copenhaga să adopte măsuri radicale?
– Da, chiar și dacă această criză s-ar soluționa rapid, impactul asupra percepției publice și a relației bilaterale va fi profund. Majoritatea danezilor nu mai văd SUA ca un partener cu valori comune, ci ca pe un partener necesar în contextul securității, dar cu rezerve importante.
Schimbarea s-a accelerat odată cu președinția lui Trump și e văzută ca fiind diferită în comparație cu perioada anterioară. Politicile sale asupra NATO, a Ucrainei și, mai ales, politica privind Groenlanda, au adâncit această percepție.
Deși populația diferențiază între Donald Trump și poporul american, există temerea că, dacă SUA va alege și recorecteză alegeri prezidențiale în viitor, pot fi aleși lideri cu valori și politici diferite, fapt care ar putea periclita și mai mult relația bilaterală.
În sondaje, opinia publică pare să perceapă SUA ca pe un partener necesar, dar nu neapărat cu valori similare, ducând la o viziune mai critică asupra securității și diplomației americane.
– Credeți că această situație va impulsiona o integrare mai profundă în proiecte europene sau o politică de securitate comună mai robustă?
– Sper. Nu cred că Europa își va abandona ideea de solidaritate și autonomie, însă, dacă tragem linie, criza actuală evidențiază vulnerabilitățile alianței NATO și necesitatea ca Europa să ia mai multă responsabilitate pentru propria securitate, dezvoltând cooperarea militară și tehnologică fără a depinde exclusiv de Statele Unite.