„Este clar că vechea ordine globală nu va mai reveni. Nu este oportun să o regretăm. Nostalgia nu reprezintă o strategie”, a afirmat marți la Davos premierul canadian, exprimând faptul că țara sa este pregătită să accepte realitatea și să construiască „ceva mai eficient, mai solid, mai echitabil”, conform televiziunii canadiene CBC.
Prim-ministrul canadian Mark Carney a declarat marți că sistemul internațional de guvernare dominat de Statele Unite suferă „o criză”, caracterizată de competitorii marilor națiuni și de o ordine bazată pe reguli în declin.
Discursul său adresat liderilor politici și economici în cadrul Forumului Economic Mondial a avut loc cu o zi înainte ca președintele american Donald Trump să ajungă la Davos. Mesajul său a devenit viral pe platformele de comunicare publică.
De la intrarea sa în viața politică a Canadei în 2025, Carney a avertizat de mai multe ori că lumea nu va mai reveni la starea anterioară lui Trump. El și-a reafirmat această poziție marți, într-un discurs în care nu l-a menționat direct pe Trump, dar a analizat impactul președintelui asupra afacerilor globale.
„Ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu într-o etapă de tranziție”, a menționat Carney.
A subliniat că Canada a avut de beneficiat de pe urma vechii „ordine internaționale reglementate prin norme”, inclusiv de „hegemonia americană” care „a facilitat bunuri publice: rute maritime libere, un sistem financiar stabil, securitate colectivă și sprijin pentru medierea conflictelor”.
O nouă realitate s-a instalat, a spus Carney.
„Să fie clar: un sistem bazat pe intensificarea rivalităților între marile puteri, în care cele mai puternice urmăresc propriile interese utilizând integrarea economică ca instrument de presiune”, a afirmat el.
Carney a adăugat că țări precum Canada nu mai pot spera că „conformitatea va asigura securitatea”. „Nu va fi cazul”, a spus el.
„Întrebarea pentru națiunile medii, precum Canada, nu este dacă trebuie să se adapteze acestei noi situații. Trebuie să o facem. Întrebarea se referă dacă ne limităm doar la ridicarea de ziduri mai înalte sau dacă putem realiza ceva mai ambițios”, a declarat el.
„Națiunile medii trebuie să colaboreze, pentru că, dacă nu suntem la masa negocierilor, suntem pe lista de ținte”, a subliniat Carney.
Cât de departe este dispus să fie Trump?
Trump va ajunge miercuri la Davos pentru a se întâlni cu liderii europeni, în timp ce încercarea sa de a prelua Groenlanda riscă să distrugă alianța NATO din cauza conflictelor diplomatice.
Întrebat marți despre intenția sa de a cumpăra Groenlanda de la Danemarca, Trump a răspuns: „Veți afla”.
Însă oficialii reuniți la Davos au unit forțele împotriva poziției agresive a „America First” a lui Trump, președintele francez Emmanuel Macron angajându-se să opună „bătăușilor”, iar președinta Comisiei Europene promițând un răspuns ferm.
Macron a afirmat că „nu este momentul pentru imperialism sau colonialism”, criticând „agresivitatea inutilă” a promisiunii lui Trump de a impune taxe statelor care s-au opus preluării Groenlandei de către SUA.
Discursul lui Carney la Davos a urmat unei relatări din ziarul canadian Globe and Mail, care a indicat că armata canadiană a realizat un plan de răspuns la o eventuală invazie a Canadei de către SUA.
Citând doi oficiali anonimi, ziarul a afirmat că strategia canadiană se bazează pe tactici de tip insurgență, similare cu cele folosite în Afganistan de către luptătorii care s-au opus forțelor sovietice și americane.
După alegerile din 2024 și începutul mandatului său, Trump a făcut referiri repetate la Canada ca la un al 51-lea stat și a sugerat posibilitatea unei unificări benefice pentru Canada.
Discursul lui Trump despre anexarea Canadei s-a redus în intensitate, dar recent a postat o imagine cu o hartă în care Canada și Venezuela sunt acoperite de steagul SUA, indicând o intenție de preluare totală.
Discursul complet al lui Mark Carney:
„Este o onoare și o responsabilitate să fiu alături de dumneavoastră într-un moment decisiv pentru Canada și pentru întreaga lume.
Astăzi voi aborda subiectul rupturii ordinii mondiale, sfârșitul unei epoci frumoase și începutul unei realități dure în geopolitica marilor puteri, unde normele nu mai sunt respectate.
Și totodată, afirm că alte națiuni, în special cele medii precum Canada, au puterea de a construi o nouă ordine bazată pe valori precum respectul pentru drepturile fundamentale, dezvoltarea durabilă, solidaritatea, suveranitatea și integritatea teritorială.
Puterea celor mai mici se clădește pe sinceritate.
Este evident că trăim într-o eră a rivalităților între mari puteri, că ordinea bazată pe reguli se estompează, iar cei puternici acționează conform propriilor interese, în timp ce cei slabi suportă consecințele.
Conform acestui tipar al lui Tucidide, această situație este percepută ca fiind inevitabilă, o rationalitate naturală a relațiilor internaționale. În fața acestei realități, țările tind să se conformeze pentru a se integra, pentru a se adapta, pentru a evita problemele și pentru a spera că astfel vor obține securitate.
Însă, nu va fi cazul.
Ce opțiuni avem?
În 1978, disidentul ceh Václav Havel, care ulterior a devenit președinte, a scris un eseu intitulat „Puterea celor fără putere”. În acesta, a pus o întrebare simplă: Cum a menținut sistemul comunist? Răspunsul începea cu un comerciant de la aprozar. În fiecare dimineață, acesta își afișa în vitrină un mesaj: „Muncitori din toată lumea, uniți-vă!”. Nimeni nu credea, dar afișul era un semnal de conformare, de participare, de menținere a sistemului, pentru că toți făceau același lucru. Astfel, sistemul persistă, nu doar prin forță, ci și prin participarea pasivă a indivizilor, chiar și atunci când ei știu că ritualul este fals.
Havel a spus că această situație înseamnă „a trăi în minciună”. Puterea sistemului nu vine din adevăr, ci din acceptarea generală a iluziei. Fragilitatea eșuează doar când această acceptare se răcește și cineva își retrage sprijinul.
Prieteni, este timpul ca țările și companiile să renunțe la aceste afișe.
Zeci de ani, națiuni precum Canada au prosperat sub o ordine internațională bazată pe reguli. Ne-am alăturat instituțiilor, am promovat principiile, am beneficiat de stabilitate. Dar știm că această ordine nu a fost perfectă: cei puternici au încălcat regulile, regulile comerciale au fost aplicate în mod discriminatoriu, iar dreptul internațional a fost păstrat selectiv.
Hegemonia americană a furnizat bunuri publice – rute maritime libere, un sistem financiar stabil, securitate colectivă, medierea litigiilor. Însă această ficțiune nu mai funcționează.
„O ruptură, nu o tranziție”
Este clar: ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu într-un proces de tranziție.
Crizele recente din domeniul finanțelor, sănătății, energiei și geopoliticii au dezvăluit riscurile enorme ale unei globalizări extreme.
Mai mult, marile puteri încep să folosească integrarea economică ca armă: taxe personalizate, infrastructură financiară de coerciție, lanțuri de aprovizionare vulnerabile.
O relație bazată pe beneficiu reciproc devine dificilă când integrarea devine un instrument de subordonare.
Instituțiile multilaterale – OMC, ONU, COP – sunt sub presiune și, adesea, în pericol.
Astfel, țările medii trebuie să dezvolte o autonomie strategică în domenii precum energie, hrană, resurse critique, finanțe și lanțuri de aprovizionare.
Căci, dacă nu pot asigura propriile necesități, sunt vulnerabile. Regulile n mai protejează, iar protecția se transformă în auto-susținere.
O lume în care națiunile se fortifică va fi mai fragilă și mai puțin durabilă.
În plus, dacă marile puteri abandonă respectul pentru reguli și valori și urmăresc exclusiv puterea și interesele proprii, beneficiile „tranzacționismului” devin greu de recreat. Relațiile hegemonice nu pot fi îndelung monetizate.
Aliații vor diversifica parteneriatele pentru a se proteja, vor investi în asigurări și vor reconstrui suveranitatea, bazată tot mai mult pe rezistență în fața presiunii.
Gestionarea riscurilor implică costuri, însă investițiile în reziliență la nivel colectiv se dovedește mai rentabil decât construirea de fortărețe individuale. Standardele comune reduc fragmentarea, iar complementaritatea aduce beneficii.
Întrebarea pentru națiunile medii, precum Canada, nu este dacă să se adapteze la noua realitate, ci cum să o facă: fie ridicând ziduri, fie construind o strategie ambițioasă de colaborare.
Canada a fost printre primele țări care au identificat aceste semnale și și-a schimbat profund poziția strategică.
Cetățenii știu că vechile lor premise – că geografia și alianțele asigură prosperitate și securitate – nu mai sunt valide.
Noua noastră direcție se bazează pe „realism valorificat”, adică pe principii și pragmatism.
Principial în apărarea suveranității, integrității teritoriale, interzicerea violenței în conformitate cu Carta ONU și respectarea drepturilor fundamentale.
Și pragmatic în înțelegerea faptului că progresul e adesea incremental, interesele diverg, iar nu toate parteneriatele împărtășesc valorile noastre. Suntem activi, cu ochii deschiși, acceptând lumea așa cum este, nu așa cum ne-o dorim în ideal.
Ne calibrăm relațiile pentru a reflecta aceste valori și pentru a maximiza influența în contextul ordinii mondiale fluidice, riscurilor și provocărilor viitoare.
Nu ne bazăm doar pe puterea valorilor, ci și pe cea a resurselor și capacităților noastre.
Construim această forță la nivel intern.
De când guvernul meu a preluat conducerea, am redus impozitele pe venit, pe câștiguri de capital și pe investiții. Am eliminat barierele federale în comerțul interprovincial. Investim un trilion de dolari în energie, inteligență artificială, minerale critice, noi trasee comerciale și alte domenii.
Am dublat cheltuielile pentru apărare până la finalul deceniului, în mod strategic, pentru a susține industriile interne.
Am semnat parteneriate strategice extinse cu Uniunea Europeană, inclusiv aderarea la acordurile de achiziții în domeniul apărării.
Am încheiat 12 acorduri comerciale și de securitate pe patru continente în jumătate de an.
Recent, am întărit parteneriate cu China și Qatar și negociem acorduri cu India, ASEAN, Thailanda, Filipine și Mercosur.
Urmărim o abordare variabilă a alianțelor: luptăm pentru Ucraina ca parte principală, sprijinim dreptul Groenlandei și Danemarcei de a seta propriul viitor, susținem articolul 5 al NATO și consolidăm flancurile nordice și vestice ale alianței.
Se opune ferm taxelor vamale asupra Groenlandei și susține dialoguri pentru securitatea în Arctica.
Susținem crearea unei punți între parteneriatul Trans-Pacific și Uniunea Europeană, pentru a forma un bloc comercial cu 1,5 miliarde de oameni.
Formăm cluburi de cumpărători pentru minerale critice, pentru diversificare și reducerea dependenței.
Colaborăm cu democrațiile în domeniul AI pentru a evita dependența de hegemonii și hyperscaleri.
Nu promovăm un multilateralism naiv, ci creăm coaliții funcționale, temându-ne de provocări și oportunități comune, activate pe problemă.
Astfel, construim o rețea solidă de conexiuni pentru comerț, investiții și cultură, care să ne sprijine în viitor.
„Națiunile medii trebuie să colaboreze”
Națiunile medii trebuie să coopereze, pentru că, în absența acestei colaborări, riscăm să fim sacrificați.
Deși marile puteri pot acționa singure, națiunile medii sunt nevoite să cunoască și să apere propriile interese. Negocierea bilaterală cu hegemonia devine inegală, iar acceptarea condițiilor înseamnă pierderea suveranității.
Într-o lume de rivalitate între merite, națiunile au de ales: fie concură pentru favoruri, fie cooperează pentru creare de alternative valoroase.
Puterea legitimității, integrității și normelor rămâne vitală, dacă le exercităm cu forță comună.
Revin la ideea lui Havel: pentru a trăi adevărul, trebuie să recunoaștem realitatea: ordinea internațională nu mai funcționează conform prevederilor sale și devine un spațiu de rivalități și instrumente de coerciție.
Să acționăm consecvent, aplicând aceleași reguli pentru toți – aliați sau rivali – și să construim instituții și acorduri eficiente, adaptate situației.
Să reducem pârghiile coercitive și să investim în propria economie, în diversificare și în standarde comune, pentru a diminua vulnerabilitatea.
Națiunile precum Canada trebuie să numească adevărul, să fie oneste cu lumea și să acționeze în consecință, reducând vulnerabilitatea față de represalii.
„Onestitate în lumea reală”
Canada deține ceea ce lumea apreciază: resurse energetice, minerale esențiale, cea mai educată populație, fonduri de pensii de top și un guvern capabil să fie decisiv.
Avem valori în care mulți cred și pe care le promovăm.
Societatea noastră pluralistă funcționează într-un mediu liber, divers și deschis. Cetățenii noștri urmăresc sustenabilitatea și relațiile pe termen lung.
Recunoaștem realitatea și suntem hotărâți să acționăm direct, cu sinceritate, pentru a construi un viitor sigur și echitabil.
Știm că vechea ordine nu va mai reintra în funcțiune și nu este o tragedie să nu o regretăm. Nostalgia nu este o strategie.
Din această ruptură pot rezulta oportunități pentru a crea o societate mai bună, mai echitabilă și mai puternică.
Aceasta reprezintă responsabilitatea națiunilor și a liderilor care doresc să construiască un Lor echilibrat, bazat pe colaborare autentică.
Naționale și organizații pot învăța să renunțe la afișe și să spună clar realitatea, să pună bazele propriilor capacități și să acționeze unit pentru un viitor mai sigur.