Îngrijorări, calcule financiare și strategii pentru apărarea Europei. Impact asupra ocupării forței de muncă și asupra puterii de cumpărare. Bine ați venit în realitatea anului 2026. Însă nu suntem primele generații de români care se confruntă cu asemenea provocări.
Doi ofițeri în rezervă și veterani ai forțelor armate din România, Marius Popența (59 ani) și Adrian Teodorescu (51 ani), au refăcut recent itinerariul armatei române din Campania din Vest, după ce România a trecut de partea Aliaților. În acea perioadă, peste jumătate de milion de militari români au decis să lupte pentru țară.
Cei doi au traversat Ungaria, Slovacia și Cehia, au vizitat morminte unde sunt înmormântați mii de soldați români, au dialogat cu localnicii și au aflat povești de eroism nedezvăluite până acum în România. Tributul plătit de armata română în lupta împotriva naziștilor, între 1944 și 1945, se ridică la 170.000 de victime, răniți sau dispăruți.
În Slovacia, au dialogat cu veterani supraviețuitori ai conflictului, care erau atunci copii mici și acum sunt în vârstă. Își amintesc modul umanitar în care s-au comportat soldații români, un comportament de multe ori diferit de cel al propriilor lor vieți.
Armata română a eliberat în Ungaria 1.237 localități, iar în Cehia și Slovacia 1.722 localități
„Suntem conștienți că armata română a fost împinsă de către generalii ruși până la sacrificiu în Transilvania, Ungaria, Slovacia și Cehia. A fost intenția clară de a decima militarii români, până la dată de 23 august”, povestește pentru HotNews colonelul în rezervă Adrian Teodorescu.
Astfel, armata română a eliberat în Ungaria 1.237 de localități, dintre care 14 orașe, iar în Cehia și Slovacia 1.722 de localități, dintre care 31 orașe, adaugă cei doi veterani.
Inițiativa Ștafeta Veteranilor
Am avut întâlniri cu ofițerii în rezervă Marius Popența și Adrian Teodorescu în Sibiu, de unde au început în toamna anului 2025 o călătorie pe urmele Armatei Române pe Frontul de Vest în cel de-al Doilea Război Mondial.
În România, asociația Invictus organizează anual evenimentul Ștafeta Veteranilor, ajuns la cea de-a XII-a ediție. În fiecare an, voluntarii pornesc din București pe 1 octombrie într-un maraton, iar traseul se încheie la Carei, ultima zonă românească eliberată în 25 octombrie 1944.
Popența și Teodorescu și-au propus să continue această inițiativă până la locul unde armata română s-a oprit în 1945.
Un număr de peste jumătate de milion de militari români
După 23 august 1944, România s-a alăturat Națiunilor Unite și a combatut forțele naziste. Când trupele române au avansat în Ungaria, efectivele militare erau împărțite în două: Armata I și Armata a IV-a.
În campania din Vest, România a mobilizat în total 540.000 de militari, structurându-se în 18 divizii de infanterie, 5 divizii de cavalerie și 5 divizii de Vânători de Munte. Pierderile românești în lupta împotriva naziștilor s-au ridicat la 170.000 de morți, răniți sau dispăruți.
Harta interactivă sprijinită de Biserica Ortodoxă
„Am decis să continuăm Ștafeta Veteranilor pentru că armata română nu s-a oprit la Carei”, explică colonelul Adrian Teodorescu, în cadrul acestei inițiative.
În perioada pregătitoare, veteranii și-au documentat activitatea consultând lucrări de istorie militară de la bibliotecile Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Universitatea Babeș-Bolyai și Universitatea „Lucian Blaga”.
Un element esențial a fost o hartă interactivă care înregistrează cei mai mulți dintre militarii români decedați în afara granițelor țării.
„Am utilizat o hartă interactivă, realizată în mare parte cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române (harta fiind creată de Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord – notă red.),” explică Adrian Teodorescu.
Harta este completă, incluzând morminte individuale, plăci comemorative și cimitire de militari români. Este foarte bine documentată, cu fotografii și locații exacte, și dispune de pop-up-uri informative în fiecare loc.
Pe 29 octombrie, cei doi veterani au început „misiunea” lor, inițial separați: Teodorescu pe bicicletă, Popența cu mașina. Parcursul zilnic varia între 120 și 180 km.
„Inițial, am considerat că un ciclist ar fi suficient. Dar, observând numărul mare de cimitire și monumente, am realizat că nu putem atinge toate locațiile doar cu o bicicletă. De aceea, am folosit atât mașina, cât și bicicleta,” afirmă Teodorescu.
Monumentul militarului Eftimie Croitoru
Teodorescu și Popența au intrat în Ungaria pe la Debrețin, unde au descoperit primul monument dedicat militarilor români, o baltă comună cu o placă ce consemnează o operațiune importantă.
Operațiunea Debrețin, condusă între 6 și 29 octombrie 1944 de mareșalul sovietic Rodion Malinovski, a fost crucială pentru campania din Vest. Trupele sovietice și române au luptat cu forțele germane și maghiare pentru crearea unui culoar spre Budapesta.
În apropierea plăcii din Debrețin, la Hajdúböszörmény, s-au descoperit un cimitir românesc și un monument inscripționat cu „Pentru eroii români care au murit pentru libertate și eliberare – 1944 X 22”.
Mai departe, la Tiszalök, în cimitirul reformat, au găsit mormântul lui Eftimie Croitoru, militar român care s-a sacrificat pentru salvarea podului de peste Tisa, facilitând trecerea trupelor române și sovietice.
„A fost emoționant să vedem crucea de lemn, crăpată, cu un tricolor, uitată de timp și de soare,” ne povestește Teodorescu, emoționat.
Hajdúböszörmény și Tiszalök fac parte din operațiunea Debrețin.
Mesaj „cu influență comunistă, în limbaj de lemn”
Ulterior, veteranii au ajuns în Miskolc, un punct strategic protejat de Divizia 3 Vânători de Munte a armatei române, care a continuat în Munții Bukk, spre granița cu Cehoslovacia. Monumentul de aici prezintă influențe sovietice, după cum au observat cei doi.
„Mesajul era ușor comunist, în limbaj oficial, referindu-se la internaționala socialistă și proletariat,” spun reprezentanții.
Textul de pe monument este: „Păstrăm cu respect memoria eroilor, fii ai poporului român, care și-au dat viața pentru idealurile internaționalismului proletar și pentru eliberarea țării – 4 Decembrie 1959 – Muncitorii din Miskolc.”
După două zile în Ungaria, veteranii au trecut în Slovacia.
Un cimitir din Slovacia unde sunt înmormântați 10.000 de militari români
„Cele două zile din Slovacia au fost foarte intense. În timp ce Teodorescu mergea pe bicicletă pe trasee stabilite, eu explorez terenul, trecând prin păduri, văi și cătune, căutând monumente montane. A fost o adevărată aventură,” povestește colonelul Popența.
Primul monument vizitat a fost cel de la Lučenec, dedicat eroilor români care au fost înmormântați aici. În acea zonă, au fost implicați vânătorii de munte din diviziile 2 și 3.
Lučenec a fost eliberat pe 14 ianuarie 1945, în bătălia în care au murit 200 de soldați români.
Teodorescu adaugă că în aproprierea, la Zvolen, au vizitat cel mai mare cimitir militar, unde sunt înmormântați peste 10.000 de militari români. Accesul era esențial pentru cunoaștere și respect față de sacrificiu.
Scrisori de la copiii români adresate veteraniilor de pe front
„În februarie 1945, sovieticii au lansat o ofensivă amplă pe cursul superior al Hronului. Armata 4 română a avansat spre Banská Bystrica, iar Armata 40 sovietică, împreună cu Diviziile 18 și 21 Infanterie române, au pătruns spre Zvolen,” explică Popența.
Ajunși în Zvolen, colonelul Teodorescu a plasat câteva scrisori scrise de copii români în 2018, la Centenarul Marii Uniri, în cadrul unei activități numite „Scrisori din tranșee”, în care elevii și-au adresat gânduri voinței veteranilor celor două războaie mondiale.
„Ordinul sovietic pentru decimarea militarilor români”
Ofițerul în rezervă afirmă că a fost plăcut surprins de modul în care autoritățile locale întrețin cimitirul.
„Este o revelație despre recunoștința altor popoare față de efortul militar român. Cimitirul este organizat și bine întreținut, iar localnicii trec acolo, lasă flori și aprind lumânări, povestind despre sacrificiile noastre.”
„În Slovacia, există un adevărat cult pentru armata română,” subliniază Popența.
El adaugă că istoria arată clar că armata română a fost împinsă de generalii sovietici spre sacrificiu atât în Transilvania, cât și în Ungaria, Slovacia și Cehia, fiind o formă de răzbunare pentru înfrângerea anterioară.
Statisticile arată că armata română a eliberat în Ungaria 1.237 localități și 14 orașe, iar în Cehia și Slovacia 1.722 localități și 31 orașe.
Un soldat român și o raniță cu alimente de la unitate
Primul contact al populației locale cu eliberatorii a fost adesea pozitiv, diferențele față de militarii sovietici fiind evidente, după cum relatează colonelul.
„O bătrână din Slovacia mi-a povestit cum, în vremuri dificile, un soldat român a lăsat o raniță cu alimente de la popota sa, fără motive evidente, sprijinind astfel locuitorii,” povestește Popența.
„Mama m-a trimis să-i aprind o lumânare”
Veteranii au reușit să identifice locurile de înmormântare ale 13 militari. Într-un caz, au fost ajutați de un localnic, un profesor de istorie, și de o femeie care vorbea engleză, care au confirmat că un soldat român a murit în fața casei unei bătrâne, iar mama acesteia a trimis-o să aprindă o lumânare pentru el.
Femeia care depunea flori
În altă localitate, colonelul Popența a întâlnit o femeie ce depunea flori la un monument marcat că teademolări militari români. Inițial credea că este româncă, dar când a văzut tricolorul românesc, s-a emocionat și i-a mulțumit pentru sacrificiu.
„Mi-a spus că fratele ei, un partizan slovac, a murit împreună cu militarii români. Ea spera că este înmormântat în aceeași groapă comună, iar vizitarea mormântului reprezenta o simţire de respect și recunoștință,” povestește Marius Popența.
Ultima oprire din Slovacia a fost la Trenčín, la placa comemorativă dedicată celor care au eliberat orașul.
„Este amplasată chiar pe Casa Armatei,” explică Adrian Teodorescu.
„Orașul Trenčín, situat pe valea râului Váh, a fost crucial în controlul accesului spre Moravia și a fost un nod feroviar important pentru retragerea trupelor germane spre vest. Acțiunile militare din zonă au avut loc în perioada martie-aprilie 1945, sub conducerea Armatei 4 Române, care a contribuit la eliberarea acestei regiuni,” adaugă Popența.
Ultima destinație: Cehia
Veteranii și-au continuat traseul către Cehia, cu bicicletă și mașină. La Brno, au vizitat Memorialul Eroilor Români, unde sunt înmormântați peste 1500 de militari români decedați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Brno a fost un punct esențial pentru forțele de eliberare, fiind eliberat în aprilie 1945 în urma luptelor intense, iar armata română a avut o contribuție semnificativă în această operațiune,” precizează unul dintre veterani.
„Acolo am început să identificăm zonele în care armata română a luptat după încetarea războiului,” explică Popența. „Este esențial să urmăm până la ultima batalie pentru a înțelege profund sacrificiul.”
Locul final: Humpolec, în Boemia
Locul cel mai îndepărtat în care a ajuns armata română în al Doilea Război Mondial a fost Humpolec, situat la aproximativ 100 km sud de Praga. Acolo, veteranii au descoperit un monument la Michalovice numit popular „Crucea păcii”.
„Am abandonat mașina și am traversat o cale ferată, o vale, apoi am ajuns pe o plantatie. La final, am găsit un altar ridicat unde s-a campat armata română la sfârșitul războiului,” explică Popența.
„Preoții militari au oficiat o slujbă, iar localnicii din împrejurimi au participat, ceea ce exprimă profund respect pentru sacrificiu,” adaugă veteranul.
„Ad finem et ultra”
După o ultimă zi de călătorie, veteranii au ajuns la monumentul din Humpolec, unde se află inscripția „ROMÂNIA / Divizia 9 Cavalerie / Regimentul 9 Călărași / 10.VI.1945”, marcând finalul traseului din război.
„Momentul acela m-a impresionat profund, fiind un semn de încheiere simbolică pentru această poveste,” afirmă Popența.
De asemenea, cei doi au planuri să editeze un album foto dedicat locurilor vizitate și veteranilor români din al Doilea Război Mondial, pentru a păstra și transmite istoria lor.
Pe termen mediu și lung, ofițerii în rezervă intenționează să organizeze anual, alături de voluntari, Ștafeta Veteranilor și să insereze coduri QR pe monumente, pentru o mai bună documentare și vizitare.
„Istoria trebuie scoasă la lumină, fără rețineri, pentru a aduce în sufletele noastre mai multă înțelepciune și respect pentru sacrificiul făcut,” încheie Popența.
Cine sunt cei doi militari
Colonelul (r.) Marius Popența, veteran de conflict, cu experiență în misiuni în Afganistan și Kosovo, a fost comandant de subunități de infanterie și vânători de munte, și a trecut în rezervă în 2017. În prezent, conduce Asociația Națională a Veteranilor Români, filiala Sibiu.
Colonelul (r.) Adrian Teodorescu, cu șapte misiuni externe, în Afganistan, Kosovo și Sudan, a coordonat Centrul de Pregătire Militară din Sibiu și a trecut în rezervă în 2024. Este implicat activ în activitățile Asociației Invictus.