Bomba de 7 trilioane care amenință să destabilizeze piețele internaționale

CPR în câteva zile a fost suficient pentru ca unul dintre cele mai „echilibrate” segmente ale sistemului financiar global să se prăbușească — și să atragă brusc atenția asupra sa.

Jurnalistul Dan Popa oferă în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Pentru informații despre finanțele personale și recomandări economice, te poți abona aici:

Magnitudinea riscului este extrem de mare. Este vorba despre piața datoriei guvernamentale evaluată la peste 7 trilioane de dolari, conform calculelor Bloomberg, care a funcționat timp de decenii ca o „axă de stabilitate” globală — fie ca sursă de finanțare accesibilă, fie ca refugiu sigur în perioade de criză.

Momentul în care Japonia a ieșit din paradigma riscului zero

Vânzarea recentă masivă a surprins chiar și specialiști experimentați: variațiile randamentelor au atins intervale care anterior dureau săptămâni sau luni pentru a fi înregistrate. Ceea ce este mai îngrijorător este că volatilitatea nu se limitează doar la ratelor dobânzilor, ci și la lichiditate.

La scadențe foarte lungi, situația a devenit aproape „intrate în nefuncționare”: randamentele pe 40 de ani au depășit 4%, în timp ce cele pe 30 de ani au înregistrat creșteri spectaculoase.

Impactul nu a fost doar macroeconomic — a avut și o componentă profund politică. Japonia se îndreaptă spre alegeri anticipate pe 8 februarie, iar dezbaterea fiscală se află în centrul atenției.

Piețele evaluează în prezent o combinație care cândva s-ar fi considerat improbabilă în discursul japonez: inflație persistentă + rate ale dobânzilor mai ridicate + relaxare fiscală. Iar când astfel de scenarii se manifestă într-o țară cu un raport datorie-PIB estimat la circa 230%, prima de risc este inevitabil să crească.

De ce afectează pe toată lumea această situație?

Turbulența de pe piața obligațiunilor guvernamentale japoneze nu este un fenomen local, izolat. Japonia se află în centru sistemului financiar internațional, iar randamentele obligațiunilor guvernamentale din Japonia servesc drept indice de referință pentru evaluarea riscurilor globale.

Când randamentele japoneze cresc brusc, presiunea se transferă aproape automat către celelalte piețe majore de obligațiuni.

Fluxurile de capital își schimbă echilibrul: ani de zile, companiile de asigurări, băncile și fondurile de pensii japoneze au căutat randamente în alte țări, direcționând sume mari către obligațiuni americane și europene. Însă, pe măsură ce randamentele interne cresc, acest stimulent se reduce, deschizând calea fie pentru o încetinire a piețelor, fie pentru o vânzare masivă de active în străinătate.

Acest mecanism explică de ce șocurile din Tokyo s-au resimțit până în Washington. Potrivit estimărilor piețelor internaționale și ale firmelor de analiză, fiecare creștere de 10 puncte de bază a randamentelor obligațiunilor japoneze poate duce la o creștere de 2 până la 3 puncte de bază a randamentelor obligațiunilor americane și ale altor piețe importante. În esență, atunci când stabilitatea Japoniei „se rupe”, costul capitalului crește peste tot.

„Elefantul din cameră”: 5 trilioane de dolari capital japonez în străinătate

Ameațarea majoră nu constă doar în vânzarea imediată de active, ci și în scenariul repatrierii capitalului.

Conform analizelor internaționale, aproximativ 5 trilioane de dolari din capitalul japonez se află în afara țării. Dacă randamentele interne continuă să crească, o parte din acest capital va avea un motiv puternic să se întoarcă în Japonia — fapt care implică vânzarea de obligațiuni, instrumente financiare sau acțiuni străine.

Există și un alt mecanism de transmisie: carry trade-ul finanțat în yeni. Când yenul devine volatil sau se apreciează brusc, pozițiile sunt dezechilibrate mecanic — nu pentru că opinia despre acțiuni s-a schimbat, ci pentru că limitele de risc și marjele suferă ajustări.

În 2024, o schimbare bruscă a yenului a generat o vânzare masivă de active globale, pe măsură ce investitorii au grăbit închiderea pozițiilor construite pe capital japonez ieftin.

Tentația intervenției

Reprezentanții Băncii Japoniei indică posibile intervenții prin achiziții de obligațiuni pentru a limita turbulențele, însă fiecare acțiune pare să mute problema către alte segmenturi: obligațiuni, yen sau credibilitatea politicii monetare.

De asemenea, discuțiile despre posibile acțiuni coordonate între Japonia și Statele Unite pe piața valutară, pentru sprijinirea yenului, devin tot mai frecvente, iar declarațiile oficiale japoneze despre „coordonare strânsă” intensifică incertitudinea.

Două aspecte agravante pentru situație sunt:

• Lichiditatea redusă pe scadențe extrem de lungi, ceea ce face ca volume mici să poată genera daune majore.

• Participarea crescută a investitorilor străini la tranzacții, ceea ce intensifică fluctuațiile în perioadele de stres.