La vârsta de 16 ani, primul proiect pare, adesea, o simplă demonstrație de curaj: încerci, greșești, înveți ceva nou, apoi continui înainte. Pentru Mircea Muraru, însă, începutul timpuriu a devenit baza unui parcurs ce a inclus design, dezvoltare și, ulterior, UI/UX — dar cu o miză mult mai importantă decât aspectul vizual al unei interfețe. Astăzi, ca Head of UX/UI Department la Grapefruit, vorbește despre experiență ca fiind o combinație de alegeri în arhitectură, logică și obiective de business, nu doar despre design estetic.
În interviul de mai jos, explorăm culisele unei agenții complete și discutăm despre ce înseamnă livrare „cu adevărat excepțională”, de ce soluțiile clasice de UI/UX nu mai țin pasul și cum poți folosi inteligența artificială ca un accelerator, evitând ca aceasta să decidă în locul tău. Dacă dezvolți produse digitale sau coordonezi echipe, vei descoperi repere clare despre cum menții coerența, ridici standardele de calitate și de ce un UI kit este util doar dacă este susținut de reguli, nu de automtisme.
INTERVIU Mircea Muraru, Director UX/UI la Grapefruit
Mircea Muraru
Ozana Mazilu (Playtech): De la primul tău proiect la 16 ani până la poziția de lider UX/UI în cadrul agenției Grapefruit. Cum ai atins aceste etape și ce decizii sau mindset-uri ți-au influențat cel mai mult evoluția?
Mircea Muraru:Am început din pasiune în domeniul designului încă de tânăr. Inițial, am explorat identitatea vizuală și grafica, apoi m-am apropiat de UI/UX, fiind fascinat de modul în care arată și se simt produsele digitale, precum și diferența dintre o experiență plăcută și una frustrantă. Ulterior, trecerea către dezvoltare a fost naturală, pentru a înțelege mai bine procesul din spate și limitele implementării.
Paradoxal, experiența în domeniul dezvoltării m-a întors spre UI/UX, dar cu o perspectivă diferită. Am început să privesc interfața ca pe rezultatul unor decizii strategice legate de arhitectură, logică, comportament utilizatorilor și obiective de business. Această schimbare de abordare a fost crucială pentru îmbunătățirea muncii mele. Desigur, asumarea unor detalii pixel-perfect în design nu strică niciodată.
A doua decizie care mi-a influențat evoluția a fost renunțarea la focusul exclusiv pe execuție, în favoarea înțelegerii profunde a problemei. Am realizat că valoarea rezultată nu vine doar din calitatea execuției, ci din claritatea înțelegerii a ceea ce se face, de ce și cu ce impact asupra utilizatorului și afacerii. Aceasta a facilitat adoptarea mentalității product thinking, a livrării eficiente și, în final, a rolurilor de management.
Ozana Mazilu (Playtech): În Grapefruit ai avut mai multe „pălării” (dezvoltare, UI/UX, livrare, leadership). Cum gestionezi timpul între aceste roluri fără a compromite calitatea serviciilor oferite clienților?
Mircea Muraru:Vederea managementului ca fiind compus din straturi interconectate, nu ca funcții separate, este cheia. Aceste roluri contribuie la un scop comun: livrarea unui produs de calitate, coerent și durabil pentru client.
Și cultura organizației din Grapefruit favorizează extinderea competențelor, cu un management activ în ghidare, prioritizare și sprijin, pentru a menține standardele ridicate și diversitatea responsabilităților. Colaborarea cu profesioniști bine pregătiți și atribuirea responsabilităților clare, însoțite de feedback constant, optimizează rezultatele și menține perspectivele ample asupra produsului, nu doar dintr-un unghi limitat.
Ozana Mazilu (Playtech): Ce înseamnă, concret, un „delivery” de calitate într-o agenție completă? Care sunt indicatorii și cum identifici dacă un proiect merge pe drumul cel bun?
Mircea Muraru:Livrarea optimă nu se reduce la respectarea deadline-urilor sau a scopului proiectului. Acestea sunt doar cerințe minime.
Calitatea livrării începe cu configurarea echipei încă din primele zile, respectând principiul „the right people in the right seats”. În Grapefruit, acesta este un pilon constant în formarea echipelor, pentru că multe probleme de livrare apar din alocări greșite de roluri, nu din lipsă de competențe.
Un proiect este pe drumul cel bun atunci când există claritate la toate nivelurile: rolurile sunt bine definite, responsabilitățile asumate și deciziile sunt luate de persoanele potrivite, la momentul potrivit. Accesul la aceste elemente asigură un proces de livrare fără eforturi inutile, bazat pe funcționarea unui sistem eficient.
Ozana Mazilu (Playtech): În 2026, ce înseamnă pentru tine un UI/UX „orientat pe utilizator”? Care sunt tendințele care nu mai funcționează și ce practici ai adoptat în loc?
Mircea Muraru:În 2026, un UI/UX centrat pe utilizator nu se mai limitează la aplicarea rețetelor generale sau patternurilor mecanic. Acestea și-au pierdut din relevanță și pot fi generate de AI mai rapid și mai ieftin decât o echipă umană. Astfel, discuția s-a mutat către strategie.
Pentru mine, user-centric înseamnă mai mult decât ecrane frumoase: include focus pe comportamente reale, contexte autentice și impactul deciziilor de design. Este vitală validarea continuă, evitând presupunerile ambalate frumos, ce nu adresează problemele reale.
Am adoptat metode care separă estetica de claritate, punând accent pe logică și conversație despre furnizarea de soluții funcționale și durabile, nu doar vizuale.
Ozana Mazilu (Playtech): În contextul în care Grapefruit integrează tot mai mult AI în procese, unde consideri că are sens AI-ul în produs (research, design, development, QA, livrare) și unde poate fi contraproductiv?
Mircea Muraru:AI-ul devine util ca accelerant, nu ca înlocuitor al gândirii umane. Ne ajută în explorare rapidă, generarea variantelor, sintetizarea informației și automatizarea sarcinilor repetitive din cercetare, design, dezvoltare sau QA.
Este problematic când AI-ul începe să decidă singur sau devine shortcut în ponderarea deciziilor, peste înțelegerea profundă a utilizatorilor. Fără înțelegerea problemei și a utilizatorului, AI-ul doar grăbește direcția greșită.
Filtrul de alegere între utilizarea AI și deciziile umane este simplu: îl utilizăm pentru viteză și suport, păstrând responsabilitatea decizională și contextul pentru impactul cel mai important, adică pentru oameni.
Ozana Mazilu (Playtech): Povestește un proiect în care ai ridicat standardul calității: ce schimbări din review, testare, design system sau rutine au contribuit la rezultate superioare?
Mircea Muraru:Standardul de calitate nu este doar o listă de verificare la final, ci o mentalitate ce necesită o reevaluare constantă. Întotdeauna trebuie să te pui în rolul clientului, pentru a înțelege nevoile reale, și în cel al utilizatorului final, pentru a evalua dacă experiența este clară și eficientă.
Uneori, spre finalul proiectului, am realizat că, deși livram conform standardelor, soluția nu era cea mai potrivită pentru utilizatori. În aceste cazuri, am oprit, am reevaluat și am ajustat direcția, chiar dacă a presupus un efort suplimentar.
Rezultatul a fost un produs mai solid și o lecție valoroasă: standardele de bună practică evoluează odată cu produsul și contextul, dar și cu înțelepciunea acumulată. Rolul meu a fost să creez condițiile pentru aceste ajustări în timp util, evitând ignorarea lor pentru a respecta termenele.
Ozana Mazilu (Playtech): Privind spre următorii 2–3 ani, ce competențe vrei să dezvolt pentru tine și pentru echipă și ce fel de provocări vrei să abordezi?
Mircea Muraru:Mă concentrez mereu pe eficientizarea și claritatea proceselor. Îmbunătățirea continuă, adaptarea la noile instrumente și consolidarea unei mentalități bazate pe gândire de produs și consultanță digitală sunt priorități. Vreau să construim produse în care complexitatea este gestionată eficient și deciziile sunt clare, în beneficiul clienților.
Inteligența artificială este doar un instrument, nu diferențiatorul principal. Esențială este disciplina în implementare și capacitatea echipei de a lua decizii informate și asumate, nu doar rapide.
Ozana Mazilu (Playtech): Cum crezi că va evolua rolul designerului UI/UX pe măsură ce AI-ul devine tot mai prezent în rezolvarea vizualului și a prototipării?
Mircea Muraru:Rolul UI/UX designerului se va muta de la execuție la decizie și strategie. Există deja instrumente capabile să genereze interfețe și chiar implementare, reducând timpul de la concept la funcționalitate. Provocarea esențială va fi însă în valorificarea acestor rezultate pentru a construi produse maturi, scalabile și centrate pe utilizator, unde deciziile corecte sunt cele care să asigure succesul pe termen lung.
Designerii vor deveni mai mult decât executanți, actori în filtrarea și direcția evoluției produselor, principala valoare fiind claritatea și coerența în ghidarea produsului într-o direcție durabilă.
Ozana Mazilu (Playtech): Într-un mediu cu interfețe generate dinamic, ce semnificație va avea „design system” și cum se va menține coerența în fața variațiilor generate de AI?
Mircea Muraru:Un sistem de design matur nu reprezintă doar un set de componente vizuale, ci un set de reguli ce explică utilizarea și momentul potrivit. Există instrumente capabile să genereze interfețe și parțial implementări, însă cheia rămâne în definirea clară a elementelor stabile și a celor permis să varieze, precum și în înțelegerea limitelor patternurilor. Sistemul de design trebuie să se mute din Figma în reguli și principii explicite, bazate pe decizii strategice.
Coerența nu mai provine din corectarea fiecărui ecran individual, ci din faptul că AI-ul repară peste o bază de decizii solide și bine gândite.
Ozana Mazilu (Playtech): Care vor fi competențele UI/UX considerate „indispensabile” în următorii 3–5 ani: cercetare, gândire de produs, UI conversațional, alfabetizare în date sau alte abilități?
Mircea Muraru:Gândirea de produs și cercetarea vor rămâne fundamentale, însă diferența majoră în viitor va fi în interpretarea datelor și în înțelegerea nevoii reale de business din spatele lor. Nu este suficient să colectezi insight-uri, ci trebuie să le plasezi corect în context și să le traduci în decizii clare, decizii care să influențeze evoluția produsului.
De asemenea, abilitatea de a înțelege experiența utilizatorilor în raport cu obiectivele clientului va deveni o competență non-negociabilă. Designul valoroasă va fi cel în care deciziile sunt înțelese și explicate în termeni de business, iar comunicarea între echipe va fi facilitarea unei punți între obiective și realizare.
În același timp, una dintre abilitățile „ne-negociabile” va fi capacitatea de a conecta business-ul, produsul și UI/UX, adaptabilitatea și capacitatea de a naviga în contexte schimbătoare. Aceasta diferențiază profesioniștii relevanți de cei limitați la executare strictă.
Ozana Mazilu (Playtech): Ce tip de experiențe crezi că vor domina în următorii ani: UI clasic, interfețe conversaționale, asistenți autonomi, multimodale (voce + imagini) sau o combinație? Și cum proiectezi pentru această diversitate?
Mircea Muraru:Nu cred că există o soluție universală. Tipul de interfață depinde de produs, context și public, iar în general, utilizatorii vor dori să își atingă obiectivele rapid și cu efort minim. Deși experiențele conversaționale și AI pot fi atractive pentru anumite segmente, în multe cazuri, soluția optimă rămâne selectarea celei mai potrivite tehnologii pentru nevoie specifică, nu forțarea uneia singulare.
Este important să proiectăm în funcție de nevoile reale și de context, adaptând tehnologia la problema identificată, nu invers.
Ozana Mazilu (Playtech): Care sunt cele mai mari riscuri ale AI în UI/UX (bias, pattern-uri obscure, pierderea identității de brand, supra-personalizare) și cum le poți preveni prin principii solide?
Mircea Muraru:Cel mai mare pericol este validarea falsă. AI poate produce rezultate coerente și convingătoare, dar dacă nu sunt verificate în context real, aceste rezultate pot induce în eroare. Problema apare atunci când output-ul AI nu mai e supus unui control critic. Dacă nu ai experiență și gândire critică, soluțiile generate pot fi acceptate doar pentru că arată și sună bine, fără a rezolva probleme reale.
Principiul fundamental este că AI-ul este un instrument, nu o autoritate. Deciziile importante trebuie luate de factori umani, susținuți de cercetare, feedback și experiență practică. Cu cât AI-ul este mai integrat în proces, cu atât responsabilitatea de validare și filtrare a deciziilor crește.