România se confruntă cu un mit frecuent referitor la sănătatea digestivă: oameni sănătoși total, care niciodată nu au necesitat intervenție medicală, cad brusc și grav bolnavi. În realitate, majoritatea pacienților care ajung la gastroenterologii, precum dr. Noemi Poverlovici de la Hyperclinica MedLife Oradea, fie sunt extrem de speriați, fie tăcuți, fără simptome evidente, până când boala avansează semnificativ.
Realitatea gastroenterologiei moderne
Specialista explică faptul că vizita la gastroenterolog nu înseamnă doar tratament pentru dureri abdominale. Diagnosticul corect implică investigarea cauzelor, alegeri adecvate ale investigațiilor și depistarea precoce a bolilor, unele asimptomatice. Cele mai frecvente motive pentru consult sunt refluxul, dispepsia, tulburările de tranzit, sindromul de intestin iritabil, probleme biliare și patologia hepatică asociată cu obezitate, diabet sau dislipidemie.
Uneori, durerea nu provine din stomac, ci din zona biliară sau pancreatică. Evaluarea de bază, precum analizele și ecografia abdominală, este esențială pentru stabilirea cauzei, înainte de a începe tratamentul. Pacienții adesea speriește ideea unui tratament universal fără investigații prealabile, însă medicul avertizează că această abordare nu este corectă.
Prevenția: un principiu revoluționar
Dr. Poverlovici consideră prevenția precum fiind cel mai important subiect în sănătate publică, în special în cazul cancerului colorectal, unde intervenția timpurie poate salva vieți. Ea identifică trei niveluri de prevenție: prin stil de viață, depistare precoce și evitarea complicațiilor.
Prevenția prin stil de viață include menținerea unei greutăți normale, alimentație echilibrată, mișcare, evitarea fumatului și a alcoolului în exces. La nivelul depistării, este esențial să nu se amâne investigațiile în cazul apariției simptomelor persistente și să se efectueze screeningul conform vârstei recomandate. În cazul celor cu istoric familial de cancer colorectal, recomandarea este de a realiza investigații mai devreme, fie cu circa 10 ani înaintea vârstei la care s-a diagnosticat un membru apropiat, fie în jurul vârstei de 40 de ani.
Prevenirea complicațiilor vizează controlul bolilor existente pentru evitarea spitalizărilor și a evoluției severe. De exemplu, colonoscopia poate detecta și îndepărta polipii înainte de a evolua spre cancer.
Screeningul vs colonoscopia de diagnostic
Screening-ul reprezintă investigațiile făcute la persoanele fără simptome, pentru identificarea precoce a problemelor. În schimb, colonoscopia pentru diagnostic se realizează atunci când simptome precum sângerări, schimbări ale tranzitului, dureri persistente sau scădere în greutate sunt deja prezente.
Vârsta de start a screening-ului pentru populația generală de mediu a fost, inițial, de 50 de ani, dar se discută tot mai mult despre începerea mai devreme. În ghidurile americane, pragul a fost coborât la 45 de ani, iar în cazul persoanelor cu istoric familial de cancer colorectal, recomandările indică investigații mai devreme, fie cu 10 ani înaintea vârstei bolnavului din familie, fie în jurul vârstei de 40 de ani. Mesajul clar al medicilor gastroenterologi este să nu se amâne explorările, mai ales dacă există simptome.
Frica de colonoscopie, un obstacol de depășit
O parte a pacienților evită colonoscopia din cauza fricii de durere sau disconfort. Medicul uită că sedarea folosită în cadrul procedurii garantează confortul și siguranța. Sedarea este administrată în condiții controlate de un medic anestezist, fiind de fapt o analgo-sedare, nu o anestezie generală.
Aceasta face ca pacientul să nu simtă durerea și să nu-și amintească procedura, permițând o evaluare mai precisă. În plus, relaxarea pacientului contribuie la o examinare mai completă. Medicul subliniază necesitatea informării corecte pentru reducerea anxietății.
Semnele de alarmă și importanța investigațiilor corecte
Sunt situații în care simptomele precum anemia feriprivă devin indicatori pentru investigații aprofundate. Pierderile de sânge, sângerările oculte sau schimbările recente de tranzit trebuie evaluate pentru a exclude, printre altele, un cancer digestiv. Deși cauzele pot fi mai puțin grave, precum gastrita, ulcere sau infecția cu Helicobacter pylori, investigațiile sunt obligatorii pentru stabilirea unui diagnostic precis.
Uneori, anemia apare ca un semnal tăcut, fără alte simptome, iar investigarea corectă implică și alte analize pentru a identifica cauza. În cazul suspiciunii de malabsorbție sau boală celiacă, și acestea trebuie clarificate prin investigații specifice.
Sindromul de intestin iritabil și conceptul de intestin permeabil
Diagnosticul de sindrom de intestin iritabil (SII) implică criterii clinice stricte și excluderea bolilor inflamatorii intestinale. Testele precum calprotectina fecală și colonoscopia după semnale de alarmă sunt esențiale pentru diferențiere.
Un concept recent, intestinul permeabil (“leaky gut”), este explicat de medică ca o creștere ușoară a permeabilității intestinale, ce permite trecerea de antigene și produși bacterieni care pot sensibiliza sistemul imun și terminațiile nervoase. Aceasta duce la sensibilizarea intestinului, dar nu este o maladie gravă sau progresivă, și nu determină boli autoimune sau cancer.
***
Acest articol reflectă situația actuală a prevenției și diagnosticării bolilor digestive și a implicării medicilor gastroenterologi în educarea publicului.