Viaductul de la Crivadia, situat deasupra Cheilor Crivadiei pe DN 66, rămâne cea mai înaltă construcție de acest gen din România, depășind 100 de metri înălțime. Deși este folosit zilnic de mii de vehicule, starea tehnică a structurii a fost afectată de trecerea timpului și lipsa intervențiilor majore.
Construcția și contextul istoric
Viaductul a fost construit în cadrul modernizării Drumului Național 66 Simeria – Petroșani, o investiție majoră din perioada comunistă. Traseul, cu o lungime de aproximativ 80 de kilometri, avea scopul de a conecta zona minieră din Valea Jiului cu regiuni precum Transilvania și Banatul. Lucrările de asfaltare au început în 1961, fiind realizate de o întreprindere de construcții din Deva și de angajați ai Direcției de Drumuri și Poduri Timișoara.
Cea mai provocatoare etapă a proiectului a fost ridicarea partei de viaduct de la Crivadia. Amplasat la poalele unui turn medieval, podul traversează abrupt valea și se întinde peste un canion îngust, săpat de ape în masivul Runcu. Construcția a fost considerată o realizare tehnică de excepție pentru vremurile sale, fiind utilizate schelete metalice, o inovație modernă la acea vreme, pentru a accelera execuția și a asigura o calitate mai bună a lucrărilor.
Primarul la inaugurare, în 1966, a fost parte integrantă a finalizării segmentului de 17 kilometri între Crivadia și Petroșani. Podul are arce din beton armat din patru grinzi principale, ridicate deasupra văii, și stăpânește o poziție strategică, lângă un turn de pază medieval, construit în jurul anului 1528, care a fost restaurat și servește ca obiectiv turistic.
Starea actuală și degradările viaductului
La momentul construcției, viaductul era considerat un proiect ambițios de inginerie. Începând de la bază, trece peste Cheile Crivadiei, un culoar stâncos de aproape un kilometru, ce nu a permis formarea unor poteci accesibile din cauza pereților abrupți și apei adânci, făcând traversarea aproape imposibilă fără pod suspendat.
După modernizarea DN 66, începută în anul 2000, structura a rămas în paragină. Pe suprafața podului se observă fisuri vizibile în beton, zone cu material desprins și armături metalice expuse, afectate de coroziune. Infiltrațiile de apă au accelerat degradarea, iar sub viaduct au fost găsite fragmente de beton și piatră căzute de pe structură.
Instalațiile tehnice au evaluat viaductul și l-au încadrat în clasa III de stare tehnică, considerată satisfăcătoare, dar care necesită reparații și consolidări. În plan este realizarea unei documentații tehnice în 2026, urmând ca, în funcție de disponibilitatea finanțării, să fie începute lucrările de intervenție și consolidare.
Până atunci, viaductul de la Crivadia rămâne un simbol al ingineriei din secolul XX, o construcție impunătoare, cu un istoric important, ce susține traficul rutier între două regiuni istorice și oferă priveliști spectaculoase celor care îl traversează.