China își reevaluează strategia de investiții globale, în contextul în care impactul ambițiilor sale economice și geopolitice devine mai clar, iar fragilitatea acestei influențe trece în prim-plan.
Investițiile de peste 23 de miliarde de dolari în strategie „Centură și Drum” au fost special concepute pentru a extinde influența Chinei prin credite și parteneriate în mai multe regiuni ale lumii. Însă, după o perioadă de peste un deceniu, creșterea militară și influența geopolitică nu s-au materializat în mod așteptat, iar semnele de slăbiciune devin evidente.
Context și obiective ale strategiei chineze
Inițiativa, lansată în 2013 de președintele Xi Jinping, urmărea consolidarea infrastructurii și extinderea influenței economice prin credite ieftine. Această abordare era comparată cu un proiect de conectare globală, cu intenția de a crește statutul Chinei și de a contesta hegemonia occidentală.
Analiștii au catalogat această strategie drept o formă de „imperialism prin creditare” sau „diplomație credit-capcană”. La acea vreme, promovarea acestor investiții părea un plan de a transforma China într-o superputere economică și militară, capabilă să controleze rutele comerciale majore globale.
Riscuri și dezbateri despre sustenabilitate
Prin împrumuturi acordate sub standardele pieței, China a continent tot mai mult controlul asupra infrastructurii în țări precum Argentina, Venezuela, Iran dar și în Europa, inclusiv Italia. Cu un aport de peste 1,5 trilioane de dolari, suma totală investită în această strategie reprezintă în jur de 10% din PIB-ul național, cheltuieli importante pentru o țară în curs de dezvoltare.
Experții au avertizat că această abordare poate aduce riscuri majore. Proprietățile și infrastructura pot fi naționalizate sau controlate de stat, după schimbarea regimului sau intervenții legislative. În Venezuela, exemplul a fost explicit, iar în Panama, decizii judecătorești au limitat controlul Chinei asupra porturilor cheie.
Fragilitatea geopolitică și exemple concrete
Investițiile chineze în America Latină au fost afectate de recente evenimente politice, precum arestarea liderului venezuean Nicolás Maduro, ceea ce a diminuat semnificativ valoarea investițiilor. La nivel global, fluxurile au fost perturbate de decizii precum naționalizarea porturilor sau modificările legislative în diferite țări.
De exemplu, instanțele din Panama au decis că firma CK Hutchison din Hong Kong nu poate deține porturile de la ambele capete ale canalului cruciale pentru peste 40% din comerțul maritim al SUA. În plus, schimbările politice din Iran și retragerea statelor din acorduri cu China în 2023 complică și mai mult situația.
Impactul asupra influenței globale
Un aspect important este că investirea a peste 1,5 trilioane de dolari în infrastructură pentru o țară încă în curs de dezvoltare pare tot mai puțin justificată, având în vedere fragilitatea controlului economic și politic asupra acestor active.
De exemplu, în Argentina, investițiile de peste 23 de miliarde de dolari nu au adus beneficii certe din partea noii administrații. În plus, cheltuielile militare ale Chinei continuă să crească, fiind peste cele ale multor alte națiuni, ceea ce indică o conștientizare a faptului că influența militară rămâne principalul factor de putere.
Limitele economice și militare ale Chinei
China a cheltuit aproximativ 10% din PIB pentru această strategie, în timp ce alte state preferă să își mărească cheltuielile militare pentru a menține influența. Experții atrag atenția că proprietățile și infrastructura pot fi eliminate sau controlate prin decizii legislative și regim de stat.
Schimbările de regim, naționalizările și devalorizarea monedei pot face ca investițiile în infrastructură să devină inutilizabile sau neprofitabile. Astfel, controlul supra infrastructurii tehnologice și fizice depinde în continuare de forța militară reală.
Comparative și concluzii
Experiența Uniunii Europene arată că, deși legislația poate avea o influență importantă, puterea de a impune reguli și de a descuraja intervențiile externe depinde de capacitatea militară.
China pare să realizeze aceste limite și își ajustează strategia, sporind cheltuielile militare în speranța de a compensa eventualele eșecuri ale investițiilor economice. Acțiunea arată că, în cele din urmă, influența globală se bazează pe capacitatea de a exercita putere militară și nu doar pe investiții financiare.
Un act de politică externă definitivat de acumularea resurselor și de demonstrarea puterii armate rămâne pentru majoritatea experților cheia pentru influența globală durabilă.
Material realizat cu sprijinul Rador Radio România.