Ethiopia a devenit, în 2024, prima țară din lume care a interzis vânzarea și importul de vehicule noi cu motoare termice. La aproape doi ani după această decizie, situația arată diferit față de așteptări, fiind evidențiate aspecte economice și infrastructurale.
Motivațiile interdicției și efectele economice
Decizia a fost luată pentru reducerea poluării și din motive financiare. În 2023, Ethiopia cheltuia semnificativ pe importul de produse petroliere rafinate, fiind unul dintre cele mai mari costuri pentru balanța de plăți a țării, iar importurile de combustibili afectau moneda națională.
Terenul a fost pregătit și prin investiții în producția de energie electrică, în special din hidroenergie. Proiectul Grand Ethiopian Renaissance Dam are un rol central, fiind destinat nu doar consumului intern, ci și exportului de energie. Aceasta pare să fie o strategie pentru reducerea dependenței de importurile de petrol și pentru stabilizarea finanțelor publice.
Schimbările din piața auto și infrastructură
Până la sfârșitul anului 2025, parcul de vehicule electrice din Ethiopia era estimat la circa 115.000 de unități, reprezentând aproximativ 8,3% din total. Creșterea a avut loc într-un context în care anterior nu exista o cultură solidă a mașinilor electrice, iar infrastructura de încărcare era insuficientă.
Utilizarea EV-urilor a condus la reducerea costurilor lunare de mobilitate, de la circa 27 de dolari pentru benzină la aproximativ 4 dolari pentru încărcare electrică. În condițiile în care venitul median individual este redus, această diferență ajută la creșterea accesibilității transportului și stimulează activitatea economică.
Cu toate acestea, aproape jumătate din populație nu are acces la electricitate în locuințe, limitând încărcarea tehnologică în zonele rurale. În plus, o creștere rapidă a utilizatorilor de EV-uri a generat provocări precum congestia la punctele de încărcare, incompatibilitatea echipamentelor și fluctuțiile de tensiune.
Pentru ca tranziția să fie sustenabilă, Ethiopia trebuie să investească în extinderea infrastructurii și să reglementeze importurile și standardele tehnice. Lipsa unei rețele solide poate duce la probleme pe termen scurt, precum aglomerație și echipamente improvizate.
Implicații pentru alte țări și lecții trase
Cazul Ethiopia evidențiază o realitate mai puțin discutată: electrificarea nu se bazează doar pe ambițiile ecologice, ci și pe calcule economice dure. O țară dependentă de importurile de combustibili poate vedea în vehiculele electrice o soluție pentru reducerea cheltuielilor și pentru îmbunătățirea calității aerului.
Proiectele majore de energie, precum cele din cadrul strategiei naționale, sunt esențiale pentru sustenabilitatea acestor măsuri. Fără energie ieftină și stabilă, adoptarea vehiculelor electrice poate fi limitată sau ineficientă.
Observațiile din Ethiopia sugerează că succesul unui astfel de program depinde de mai mulți factori: cât de mult afectează importurile bugetul, cât de rapid se poate crește producția internă de energie și cât de bine se dezvoltă infrastructura de încărcare. Accesul la energie electrică în zonele rurale rămâne o limitare majoră.
În final, dezvoltarea unui sistem de mobilitate electrică în Ethiopia a ajuns să fie gândită ca o măsură de management economic, nu doar o inițiativă ecologică. Acest model poate oferi insight-uri valoroase și pentru alte state interesate de tranziția spre electrificare.