**Războiul între SUA și Iran: evoluție în obiective și perspective regionale**
Conflictul deschis dintre SUA și Iran, declanșat în urmă cu peste șase luni, a suferit schimbări semnificative în privința obiectivelor vizate de administrațiile americane și aliniamentul din regiune. Inițial, Statele Unite au urmărit înlăturarea regimului iranian, stoparea programului nuclear și slăbirea influenței Teheranului în Orientul Mijlociu, dar aceste priorități s-au schimbat.
Schimbări în obiectivele inițiale ale SUA
La începutul conflictului, în februarie, administrația Trump anunța că scopul principal este eliminarea regimului din Iran și desființarea completă a programului nuclear. Se intenționa, de asemenea, reducerea sprijinului Iranului pentru grupările aliate precum Hezbollah, Hamas sau Houthi.
În prezent, lista de obiective s-a redus semnificativ. Într-o emisiune recentă la Fox News, vicepreședintele SUA, JD Vance, a menționat că prioritatea actuală este asigurarea stabilității prețurilor la energie, prin menținerea livrării de petrol și gaze din Golf, pentru susținerea economiei mondiale și a cetățenilor americani.
În plus, Vance a adăugat că, după ce acest scop va fi atins, ar putea fi reconsiderate alte obiective, precum limitarea programului nuclear iranian. Acest schimb de ton și de priorități indică o reducere a pretențiilor maximale expuse anterior.
Perspectivele și declarațiile anterioare ale lui Donald Trump
Anterior, în mai, Donald Trump a afirmat că situația economică a americanilor nu a fost un factor în decizia de a declanșa războiul. El susținea că denuclearizarea Iranului era prioritară, indiferent de costurile sau impactul economic.
De asemenea, oficialii americani au avut în trecut în vedere eliminarea sprijinului pentru grupările proxy și distrugerea infrastructurii militare iraniene, însă nu au menționat în mod specific menținerea prețurilor mici la petrol și gaze.
În ultimele două luni, Trump a sugerat o posibilă reducere a obiectivelor: a menționat că daunele provocate instalațiilor nucleare iraniene ar putea fi suficiente și că sisteme radioactiv bombarate de Statele Unite ar putea fi inaccesibile pentru Iran după bombardamentele din 2025.
Un analist a semnalat că această relaxare a obiectivelor reflectă o tendință de a renunța la ambițiile maxime inițiale, în contextul în care războiul pare a fi mai puțin eficient decât se anticipa.
Unde sunt dispuse să negocieze administrațiile americane
Declarațiile din iunie ale lui Trump indică o flexibilizare a poziției americane. În anumite contexte, linia de negociere a cuprins eliminarea rachetelor balistice și restricții în îmbogățirea uraniului, dar și discuții despre regimul de schimbare a sancțiunilor.
De exemplu, Trump a afirmat în februarie că Iranul nu trebuie să îmbogățească uraniul deloc, însă în iunie a sugerat că o anumită îmbogățire non-militară ar fi permisă. În același timp, pozițiile sale asupra schimbării regimului s-au contrazis: în februarie încuraja preluarea puterii de către poporul iranian, iar în iunie a menționat că nu-i interesa schimbarea regimului.
Discuțiile despre activele iraniene înghețate și reducerea sancțiunilor indică o posibilă relaxare a presiunii economice, dar vocea președintelui nu a susținut clar această opțiune.
Reorientarea alianțelor regionale și impactul asupra Israelului
Renunțarea la obiectivele maximaliste a provocat preocupări în Israel, care observă schimbări în echilibrul regional. Un editorial din The Jerusalem Post indică faptul că negocierile asupra libertății navigației în Strâmtoarea Ormuz, mult prea favorabile Iranului, dărâmă teoria controlului total american.
Specialiștii avertizează că reducerea sancțiunilor ar permite Iranului să-și refacă economia și ar sustine sprijinul pentru grupările armate, precum Hezbollah și Hamas, în timp ce tensiunile din regiune continuă să fie volatile.
De asemenea, o reorientare a alianțelor, cu apropierea Arabiei Saudite de Turcia și Pakistan, a adâncit îngrijorările legate de un eventual impact negativ pentru Israel.
Obiectivele Iranului în contextul actual
Iranul nu mai urmărește pe termen scurt doar supraviețuirea, ci speră la victorii totale în războiul cu SUA. Analistul Alireza Taghavinia a enumerat cinci obiective majore: retragerea bazelor americane din proximitatea granițelor Iranului, obținerea de compensații financiare, păstrarea controlului asupra Strâmtorii Ormuz, și reluarea activităților de îmbogățire a uraniului pentru scopuri civile, precum și ridicarea sancțiunilor.
Un alt analist iranian, Amir Hossein Vazirian, sustine că liderii de la Teheran cred în posibilitatea unei victorii directe și o hegemonie regională, bazată pe principiul „un cap pentru un ochi”. Acest discurs sugerează o intenție de a adopta o poziție mai fermă și de a ridica pretenții mai mari într-un context de impas.
În concluzie, evoluția obiectivelor și a poziției din regiune indică o schimbare de strategie și o adaptare a Iranului și SUA în războiul prelungit pentru influență și control regional.
