Anca Popa, artist vizual originară din Focșani, România, și-a petrecut copilăria la bunici, în mediul rural, unde a avut ocazia să se conecteze cu natura și să trăiască experiențe simple, precum gustul fructelor din copaci și jocurile cu copiii din sat. În prezent, locuiește în Cape Town, unde intenționează să lanceze în acest an o carte ilustrată despre copilăria petrecută în România, intitulată „Amintiri din copilărie”. După aproape 15 ani în București, artista a ales să se mute în Africa de Sud, o decizie pe care o consideră impulsivă, dar benefică pentru evoluția sa artistică.
Ascensiunea și influențele artistice
Anca Popa s-a remarcat prin colaborări variate, ilustrând coperți de album pentru artiști precum The Amsterdams, Lizabett Russo sau Ada Kaleh. În plus, și-a extins activitatea în domenii precum live visuals, ilustrație și publishing, iar lucrările sale se regăsesc în colecții private din întreaga lume. Studii în arhitectură la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București au contribuit la dezvoltarea stilului său artistic.
Adaptarea în Cape Town și experiența culturală
După mutarea în Cape Town, Anca Popa a simțit rapid că este acasă, menționând un sentiment de apartenență și acceptare în societatea sud-africană. Integrerea a fost facilitată de mediul deschis și primitor, deși la început nu cunoștea altcineva în afară de partenerul său. În ciuda perioadei de izolare din timpul pandemiei, artista a reușit să își construiască noi cercuri sociale și să admire diversitatea și frumusețea naturală a orașului.
> „Am simțit că sunt acasă la foarte puțin timp după ce m-am mutat”, mărturisește ea, adăugând că Cape Town este diferit de alte orașe sud-africane, precum Johannesburg, unde experiența de integrare poate fi mai dificilă.
În rutina zilnică, Anca combină activitatea de director artistic la o companie de design și immersive experiences cu alergatul pe malul Oceanului Atlantic, drumețiile pe Table Mountain și participarea la evenimente culturale.
Impactul asupra artei și proiectele viitoare
Contactul cu mediul sud-african a stimulat-o pe artistă să exploreze teme legate de copilărie, influențată de flora locală, precum strelitzia, pe care a pictat-o intens. Experiența a dus la o creștere artistică semnificativă și la crearea unor lucrări la o scară mai mare. Seria ilustrată despre copilărie, inițiată în urmă cu nouă ani, a devenit proiectul pentru această carte.
Anca Popa povestește că procesul a început accidental, ca urmare a unui flashback legat de copilărie, pe care l-a notat și ilustrat. În ultimii cinci ani, a lucrat constant la aceste povești, iar reacțiile pozitive ale publicului au motivat-o să publice o colecție de ilustrații și povestiri, despre viața la țară din anii ’90, în mediul rural românesc.
> „Este incredibil să văd cum am avut parcă toți aceeași copilărie”, afirmă ea, subliniind că tema principală a proiectului nu implică specific urban sau rural, ci experiența universală a copilăriei simple și sincere.
Cartea va fi lansată în acest an, iar artista nu are încă o decizie finală privind editura, fiind interesată de colaborări sau posibilitatea publicării în regim propriu și a colaborării cu un sponsor. După lansare, plănuiește expozitii cu lucrările originale și explorarea unor teme noi, inclusiv un posibil al doilea volum despre copilăria la oraș.
Căutarea sentimentului de „acasă” și schimbări culturale
Pentru Anca Popa, sentimentul de „acasă” se construiește în interior, fiind legat de acceptarea de sine și depășirea fricilor. În opinia ei, România rămâne locul de unde vine și unde are rădăcini, dar nu simte neapărat că aparține peisajului actual.
Ea relatează o percepție diferită asupra culturii românești, la mult timp după mutarea în Africa de Sud. În timp ce înainte avea o imagine critică, acum observă o tendință negativistă și critică constantă, care contrastează cu deschiderea și spiritul pozitiv al societății sud-africane. Ea consideră că această schimbare de perspectivă a fost una spontană, dar și necesară pentru înțelegerea mai profundă a propriei țări.
> „Și ce mi se pare trist este că românii nici nu-și dau seama că fac asta”, afirmă ea.
Decizia de a pleca din România a fost, pentru ea, mai mult o alegere «către ceva» și nu «dinspre ceva». Anca recunoaște că, în ultimii ani, s-a simțit sufocată în București și în țară, iar această plecare reprezintă o etapă de evoluție personală. Deși păstrează legături cu țara, spune că locul de unde vine este acum doar un loc de vizitat, nu unul în care să se mai simtă parte integrală.
> „Acasă sunt eu”, clarifică ea, explicând că sentimentul de acasă e o construcție interioară, legată de învingerea fricilor și de acceptarea de sine.
Perspective culturale și viitoare planuri
Anca Popa observă o diferență clară între mentalitățile din România și Africa de Sud, în special în atitudinea negativistă a românilor. Ea consideră că schimbarea de perspectivă a fost un proces gradual, dar percepe această diferență ca fiind o problemă insidiosă, inconștientă pentru mulți.
În plan profesional, artista intenționează să organizeze expoziții cu lucrările originale și să exploreze noi teme pe formate mai mari. În plus, nu exclud posibilitatea unui al doilea volum despre copilărie, de această dată la oraș, și continuarea colaborărilor internaționale. Deși trăiește în Cape Town, rămâne deschisă și la experiențe în alte locații, inclusiv în Tokyo.
Astfel, Anca Popa continuă să-și redefinească propria identitate artistică și personală, traiectoria sa fiind marcată de o cercetare profundă a originilor, identității și sentimentului de „acasă”.