Un sistem cu o gaură neagră de masă stelară a fost identificat drept primul microblazar cunoscut în Calea Lactee, pasionat de cercetători pentru jeturile sale de plasmă expulzate cu viteze apropiate de lumina. IRAS 18293−0941, la circa 12.000 de ani-lumină de Terra, a rămas neobservat timp de decenii până la descoperirea sa recentă. Sistemul constă dintr-o gaură neagră și o stea masivă, în orbită în jurul acesteia în aproximativ 11 zile, o configurație tipică pentru microblazare.
Un sistem ascuns de gaz și praf
Descoperirea are o importanță majoră, deoarece microblazarele au fost teoretizate încă din urmă cu trei decenii, dar identificarea efectivă s-a dovedit dificilă. Motivul principal a fost cantitatea mare de gaz și praf interstelar între sistem și Pământ, care îl face practic invizibil în imagini optice simple. În trecut, obiectul fusese catalogat ca o sursă spațială, dar apoi nu mai atrăsese atenția cercetătorilor.
Diferența fundamentală între un microblazar și un blazar clasic constă în natura obiectului central ce alimentează jeturile. În cazul unui blazar obișnuit, gura neagră ocupă mase de milioane sau chiar miliarde de ori masa Soarelui și este supermasivă, localizată în centrul unei galaxii. În contrast, microblazarele implică găuri negre cu mase de câteva sute de ori masa solară, aflate în sisteme binare cu stea masivă.
Primul indiciu: variația de lumină
Primul semn al existenței sistemului a fost observat printr-o variație periodică a luminii emise de stea, indicând o orbită a obiectului companion de aproximativ 11,4 zile. Această fluctuație a sugerat, de asemenea, că sistemul este aproape de noi, cu fața spre Pământ.
Investigări ulterioare realizate cu ajutorul undelor radio au confirmat existența unui jet orientat către Pământ. Acest jet provine chiar din sistemul IRAS 18293−0941 și se îndreaptă în direcția noastră, în timp ce jetul opus nu poate fi observat direct, fiind orientat în direcție opusă.
Dispecerii penru observații radioulare cu European VLBI Network, o rețea de radiotelescoape de înaltă rezoluție, au demonstrat fără dubiu că jetul provine direct din sistem și nu dintr-o galaxie îndepărtată care se află în aceeași direcție.
Jetul a creat o bulă de 100 de ani-lumină
Deși jetul propulsat de sistem nu poate fi reperat vizual, efectele acestuia au fost detectate cu ajutorul observatorului radio MeerKAT din Africa de Sud. În urma acestor observații, cercetătorii au identificat formarea unei „bule” de circa 100 de ani-lumină, cauzată de expulzia continuă a plasmelor din jet.
Astfel, descoperirea sistemului IRAS 18293−0941 reprezintă o premieră pentru astronomia din Calea Lactee, fiind primul microblazar identificat oficial în cadrul galaxiei noastre.
