Studiu evidențiază că Tyrannosaurus rex avea sânge cald, cu o temperatură corporală apropiată de cea a unui om
O cercetare publicată recent în revista Science Advances arată că Tyrannosaurus rex avea o temperatură corporală de aproximativ 36,3 grade Celsius, cu o marjă de plus sau minus 2,5 grade. Aceasta indică faptul că dinozaurul avea sânge cald, ceea ce poate schimba percepția asupra caracteristicilor sale fiziologice și ecologice.
Compoziția chimică a smalțului a trei dinți de T. rex recunoscuți din Montana a fost analizată pentru a determina această temperatură. Comparativ, temperatura medie a corpului uman este de 37 de grade Celsius, iar pentru animale precum elefantul și struțul, ea se situează în jurul valorilor respective de 36 și 39 de grade.
Implicații asupra mitului despre natura dinozaurilor
Descoperirea contrazice ipoteza veche conform căreia Tyrannosaurus era un animal leneș și oportunist. În opinia cercetătorilor, un animal cu o temperatură corpului de 36 de grade Celsius nu depinde de încălzirea pasivă a soarelui. În schimb, acesta era independent termic de mediul înconjurător, fiind comparabil cu elefanții sau struții, mai degrabă decât cu crocodilii.
„Un animal cu temperatura de 36 de grade Celsius nu așteaptă razele soarelui pentru a se încălzi. Este independent termic, ceea ce indică un mod de viață mai activ și adaptat pentru diverse condiții climatice”, a declarat geologul Aradhna Tripati de la UCLA, autoarea principală a studiului.
Tyrannosaurus rex a dominat vestul Americii de Nord în perioada Cretacicului, cu aproximativ 66 de milioane de ani în urmă, fiind unul dintre cei mai mari carnivori teropodi. Fosilele sale au fost descoperite în mai multe locuri, de la Alberta și Saskatchewan în Canada, până în Montana, Wyoming, Dakota, New Mexico și Texas.
Se estimează că acest dinozaur putea locui în zone cu climate reci, inclusiv în medii unde înghețul era frecvent, iar modelarea climatică sugerează o adaptabilitate largă, incluzând condițiile mai reci ale continentului.
Impactul asupra înțelegerii metabolismului și nutriției
Formele chimice din smalțul dentar funcționează ca un termometru, deoarece acestea se formează în interiorul animalului la temperatura corpului său. Analiza a fost realizată cu o tehnică minim invazivă, aplicând un burghiu rotativ de viteză mică pentru a extra pulbere de smalț din cei trei dinți de Tyrannosaurus.
Rezultatele au fost comparate cu cele ale unor dinți de crocodilieni de vechime similară și proveniți din aceeași formațiune stâncoasă din Montana. În cazul crocodilieni, temperatura medie a fost de 30,9 grade Celsius, confirmând diferența între aceste reptile și Tyrannosaurus.
Această descoperire sugerează că Tyrannosaurus avea nevoie de o alimentație mai consistentă pentru a susține endotermia. În plus, un metabolism mai activ i-ar fi permis să caute și să consume mai multă hrană, precum și să se deplaseze în medii mai variate, inclusiv în cele reci.
Știința arată că păsările și mamiferele, ambele endoterme, fac parte din linia teropodelor din care evoluau și dinozaurii carnivori. Păsările moderne pot atinge temperaturi ale corpului de în jur de 42 de grade Celsius, indicând variabilitatea endotermiei.
Pentru Tyrannosaurus, vaporii de cercetare indică o temperatură la nivelul inferior al intervalului tipic pentru organisme endotermice. Aceasta sugerează că, deși avea sânge cald, nu era extrem de activ ca mamiferele sau păsările.
Metoda de cercetare și semnificația ei
Cercetarea s-a bazat pe analiza chimică a smalțului obtinut din dinți. Smalțul se formează în interiorul animalului iar compoziția sa chimică reflectă temperatura la momentul formării. Prin raportarea izotopilor de carbon și oxigen, cercetătorii au reușit să estimeze temperatura corporală a dinozaurului.
Pentru a obține aceste date, cercetătorii au folosit un burghiu cu vârf din carbură de tungsten pentru a preleva comenzi de pulbere de smalț, toate procedee minim invazive. Dinții au provenit din muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles, fiind recoltați dintr-o locație din comitatul Carter, Montana.
În comparație, modelele aplicate pe dinți de crocodilieni de aceeași vechime au indicat o temperatură medie de 30,9 grade Celsius, apropiată de cea actuală a crocodililor moderni, confirmând diferența de temperatură corporală între aceste specii.
Rezultatele indică o variabilitate între diferitele specii de dinozauri, sugerând că endotermia nu a fost un fenomen universal printre aceștia. Expertul Robert Eagle de la UCLA afirmă că dovezile arată că mulți dinozauri, dar nu toți, aveau sânge cald, iar strategia lor metabolică putea varia semnificativ.
Percuțiile studiului subliniază faptul că opinia conform căreia toți dinozaurii erau „reptile lente” fără endotermie trebuie revizuită, inclusiv pentru Tyrannosaurus rex.
