Un nou studiu privind tratamentul cancerului a arătat că inhibarea specifică a enzimei TNKS2 ar putea avea potențial în combaterea anumitor celule tumorale, în special cele care prezintă pierderea genei responsabile de producerea enzimei TNKS1. Cercetările se află încă în faze experimentale, dar oferă perspective pentru dezvoltarea unor terapii personalizate.
Funcționarea și rolul căii WNT în cancer
Calea de semnalizare celulară WNT controlează procese precum dezvoltarea, multiplicarea și diferențierea celulelor. În cazul hiperactivității, aceasta contribuie la formarea tumorilor. Activitatea anormală a sistemului WNT este prezentă în aproape toate cancerele colorectale, în peste jumătate dintre cancerele mamare și în alte tipuri, inclusiv cele hepatice, pulmonare și de prostată.
În mod obișnuit, această cale ajută la menținerea funcției normale a organismului, dar hiperactivitatea sa poate duce la creșterea anormală a celulelor. Inhibarea acesteia fără o selecție corectă poate afecta celulele sănătoase.
Dependența de enzime și particularitățile genetice ale tumorilor
Cercetătorii au descoperit că unele celule tumorale mai vechi pierd gena care produce enzima TNKS1. În condiții normale, enzima TNKS2 poate prelua funcția, menținând funcționarea celulei. Totuși, dacă această celulă cancerigenă are de asemenea blocată enzima TNKS2, mecanismul de susținere al tumorii se poate dezechilibra.
Celulele sănătoase, care păstrează ambele enzime, pot tolera mai bine inhibarea selectivă a TNKS2, spun cercetătorii. Această diferență structurală și funcțională între celulele normale și cele tumorale permite o abordare terapeutică targetată.
Dezvoltarea unui inhibitor specific și rezultatele preliminare
Echipa condusă de profesorul Lukas Dow a creat un inhibitor experimental destinat să inhibe în mod preferential enzima TNKS2. Acest compus s-a dovedit a fi de aproximativ 30 de ori mai eficient în blocarea TNKS2 decât TNKS1, în condițiile laboratorului.
Testele efectuate asupra culturolor de celule cancerigene au arătat reducerea creșterii doar a celulelor cu pierdere totală sau parțială a TNKS1. Celulele normale, cu niveluri normale ale enzimelor, nu au fost afectate semnificativ.
Rezultatele sugerează că particularitățile genetice ale unor tumori ar putea fi utilizate pentru a dezvolta tratamente personalizate. În acest context, terapia vizează o abordare de medicină de precizie, adaptată fiecărui tip de cancer în funcție de caracteristicile genetice exacte.
Etapele următoare și perspectivele aplicației clinice
Chiar dacă rezultatele din laborator sunt promițătoare, cercetătorii subliniază că această strategie se află în stadiu incipient. Compusul nu a fost încă aprobat ca tratament pentru pacienți, fiind nevoie de cercetări suplimentare.
Următorii pași vizează dezvoltarea unor molecule mai adecvate pentru administrare în organism și realizarea de studii preclinice pentru evaluarea siguranței, dozelor și efectelor pe termen lung. Procedura necesită, de asemenea, testări clinice înainte ca noul tratament să poată fi oferit pacienților în mod oficial.
