Creierul uman păstrează o rețea de limbaj activă chiar și în perioadele de repaus, chiar dacă persoana nu vorbește, nu citește și nu ascultă cuvinte, arată un studiu recent. Cercetătorii au identificat această „amprentă” analizând activitatea cerebrală în timpul unor momente de odihnă sau activități fără legătură directă cu limbajul.
Rețeaua limbajului poate fi detectată fără implicarea vorbirii
Studiul a fost realizat de cercetători de la Stanford și MIT și a analizat 1.957 sesiuni de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională, provenite de la 1.199 de persoane. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications.
De obicei, pentru a identifica regiunile cerebrale legate de limbaj, participanților li se cere să citească, să asculte propoziții sau să îndeplinească alte sarcini lingvistice, în timp ce activitatea creierului este monitorizată. Studiul arată însă că această rețea se poate identifica și din activitatea cerebrală spontană, chiar și atunci când persoanele sunt în repaus sau desfășoară activități fără legătură cu limbajul, precum ascultarea muzicii sau executarea exercițiilor simple.
Rezultatele indică faptul că tiparul activității cerebrale legate de limbaj rămâne stabil în cazul individual, indiferent de activitatea desfășurată. Rețeaua nu dispare atunci când persoana tace, ci continuă să poată fi recunoscută prin legăturile funcționale dintre diferite regiuni ale creierului.
Variabilitatea rețelei limbajului la nivel individual și implicațiile medicale
La majoritatea participanților, rețeaua de limbaj era concentrată în emisfera stângă, implicând regiuni din lobii frontal și temporal. Cu toate acestea, poziția, dimensiunea și forma acesteia diferă de la o persoană la alta.
Aceste diferențe explică și motivele pentru care hărțile generale ale creierului nu sunt întotdeauna suficiente în medicina neurologică. Două persoane pot avea rețele ale limbajului funcționale organizate după același principiu, dar fără suprapunere perfectă în privința limitei și conexiunilor. Astfel, o hartă personalizată a creierului poate fi mai utilă în diagnoză și tratament.
Cercetările utilizează tot mai mult inteligența artificială pentru a înțelege neurobiologia limbajului uman. Domeniul încearcă să stabilească nu doar locația unde se procesează limbajul, ci și modul în care diferitele regiuni cerebrale colaborează în timpul înțelegerii și formulării propozițiilor.
Autorii studiului subliniază că metoda nu permite citirea gândurilor sau dezvăluirea exact a cuvintelor din mintea unei persoane. Imagistica funcțională măsoară variațiile fluxului sanguin și corelațiile între regiunile active, oferind o hartă a rețelei, nu acces la conținutul conștiinței sau gândurilor.
