Un incident neprevăzut în „World of Warcraft” a dus la contaminarea unor zone din joc cu o boală virtuală, generând reacții asemănătoare celor dintr-o epidemie reală. Boala, denumită „Withering Contagion”, a fost inițial limitată unui dungeon, însă, din cauza unor factori neclarificați, a ajuns în orașe precum Stormwind și Silvermoon, afectând jucători și NPC-uri.
Originea și răspândirea virusului virtual
Boala provine din dungeonul Brackenhide Hollow, parte a expansiunii „Dragonflight”, unde un inamic numit Vile Rothexer putea aplica efectul de „Withering Contagion”. În mod normal, acest efect ar fi trebuit să rămână restrictionat interiorului dungeonului. În schimb, sursa de contaminare a ieșit în afara mediului inițial, ajungând pe serverul Moon Guard.
Nu există informații clare dacă infecția a fost rezultatul unui accident, al unui exploit exploatat intenționat de jucători sau al unei erori generate de evenimentele Timewalking. În orice caz, transmisia rapidă în orașe a transformat zonele în spații pline de personaje căzute la pământ, explozii de nămol toxic și joc la limită.
Reacția și măsurile luate de Blizzard
Reacția oficială a fost una rapidă. Pe 3 iulie, după câteva ore de la apariție, Blizzard a introdus un hotfix pentru a opri răspândirea virusului. Potrivit datelor centralizate, această intervenție a fost eficientă, iar efectul „Withering Contagion” a fost neutralizat în aceeași zi, limitând daunele doar la spațiile în interiorul dungeonului.
Analiza și comparațiile istorice
Acest incident a fost comparat cu faimosul „Corrupted Blood” din 2005, considerat unul dintre cele mai cunoscute buguri din istoria jocurilor online. La vremea respectivă, odată cu raidul Zul’Gurub, un boss putea infesta jucătorii cu o boală menită doar pentru luptă, dar un bug a permis răspândirea peste limitele acesteia.
Boala s-a extins rapid în orașele Azeroth, afectând NPC-uri și animale de companie, ceea ce a imitator comportamente reale din timpul unor epidemii globale. Personajele cu nivel mic erau eliminate aproape instantaneu, în timp ce cei mai puternici deveneau involuntar vectori de răspândire.
Fenomenul a fost atât de interesant încât a fost analizat ca un studiu de comportament colectiv în epidemiologie. Cercetători au observat reacțiile diverse ale jucătorilor, precum încercări de fugă sau de ajutorare a celor infectați, și au considerat cazul ca un model pentru înțelegerea reacțiilor umane în fața unei crize de sănătate.
