Prețurile petrolului au fluctuat semnificativ în ultimele zile, după ce au atins maxime la începutul săptămânii, dar apoi au închis ușor peste nivelurile anterioare, și au scăzut din nou la începutul zilei de marți. Contractele futures pentru petrolul brut WTI cu livrare în iulie au crescut cu 0,8%, ajungând la 91,30 de dolari pe baril, iar Brent pentru august au înregistrat un avans de 1,2%, până la 94,25 de dolari.
Salvarea temporară a pieței petroliere
Această corecție a apărut după ce Iranul și Israelul au anunțat încetarea atacurilor reciproce, ca urmare a unui apel telefonic al președintelui american Donald Trump. Închiderea celor două sesiuni consecutive de scădere a prețurilor a fost o reacție la perturbarea cauzată de închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz, o rută critică pentru transportul global de petrol, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul traficat pe mare.
Factori de presiune pe piață
După această stabilizare temporară, prețurile au continuat să scadă. În deschiderea zilei de marți, contractele futures pe Brent au înregistrat o reducere de 1,3%, iar cele pe WTI au coborât sub 90 de dolari pe baril.
Rebelii Houthi din Yemen au impus o interdicție asupra navelor legate de Israel în Marea Roșie, adăugând un nou factor de incertitudine pentru coridoarele energetice. În același timp, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații săi (OPEC+) au aprobat pentru a patra lună consecutiv majorări ale producției de petrol, însă majoritatea membrilor nu vor putea respecta cotețele stabilite, din cauza discontinuărilor din Strâmtoarea Ormuz și, în cazul Rusiei, a atacurilor cu drone asupra infrastructurii petroliere din Ucraina.
Arabia Saudită a redus prețul oficial de vânzare pentru petrol către cumpărătorii din Asia pentru a doua lună consecutiv, indicând o posibilă scădere a cererii fizice.
Investiții în transportul maritim
Un fapt notabil este creșterea record a comenzilor pentru superpetroliere VLCC (Very Large Crude Carrier). Potrivit Clarkson Research, citat de Bloomberg, 262 de nave de acest tip, cu capacitatea de transport de două milioane de barili fiecare, sunt în prezent în comandă, depășind recordul anterior din octombrie 2008. Acest portofoliu reprezintă peste 25% din întreaga flotă mondială de petroliere, cea mai mare proporție din 2011.
Factorii care justifică această creștere sunt tarifele zilnice pentru transportul de petrol, care s-au dublat față de nivelurile dinaintea actualei crize, și creșterea valorii de piață a celor mai mari 15 companii de transport maritim, ale căror capitalizări au depășit uneori 60 de miliarde de dolari. În plus, prețurile pentru VLCC-urile second-hand se situează în jur de 115 milioane de dolari, nivel maxim al ultimilor ani, astfel că armatorii continuă să comandă nave, susținuți de profiturile generate de situații geopolitice tensionate.
Schimbări fundamentale și riscuri
Deși comenzile sunt mari, analiștii avertizează că fundamentalele pieței petroliere se modifică. Unele nave tranzitează deja în liniște Strâmtoarea Ormuz, în cadrul unor acorduri bilaterale între producători din Golf și cumpărători asiatici. Totuși, cei mai mari proprietari de petroliere subliniază că un eventual acord între SUA și Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz ar putea duce la o scădere bruscă a tarifelor de transport, după recordurile momentane.
Perspectiva pe termen lung și provocările industriei
Potrivit Institutului Internațional de Energie (IEA), consumul global de petrol ar urma să continue creșterea până în 2050, estimând o cerere de 113 milioane de barili zilnic. Această creștere va fi alimentată în special de piețele emergente și de economiile în dezvoltare pentru transport, petrochimice și aviatie.
Pentru a susține această creștere, se realizează comenzi ample de nave. Însă, industria se confruntă și cu provocări. În câteva luni, prețurile petrolului au variat extrem, de la scăderi sub 50 de dolari pe baril în perioada „drill, baby, drill” până la peste 120 de dolari, influențate de conflictul cu Iranul și de tensiunile geopolitice.
Analiștii avertizează că, pe termen lung, politicile de reducere a emisiilor și orientarea către energiile regenerabile vor reduce acceptarea petrolului, iar fluctuațiile de pe piața energetică vor continua, în condițiile unor tensiuni geopolitice și a evoluției tehnologice.