Reforma sistemului educațional românesc trebuie inițiată prin schimbarea modului în care se gestionează evaluarea și motivația elevilor, consideră Rareș Manolescu, consultant de strategie cu experiență în lucru cu lideri și echipe. El propune o abordare centrată pe dialog și responsabilizare, pentru a diminua presiunea asupra copiilor și a stimula învățarea prin înțelegere, nu doar prin note.
Când nota devine singurul criteriu de succes
Manolescu atrage atenția asupra faptului că, în școala românească, notele pot deveni un verdict asupra valorii copilului, în loc să fie un indicator al nivelului de înțelegere. El susține că presiunea este generată de comparațiile din clasă și discuțiile acasă, unde notele devin un motiv de frustrare sau ambiție excesivă.
El evidențiază o situație frecventă: elevii sunt întrebați despre note, iar rezultatele devin o măsură a performanței, nu un punct de pornire pentru sprijin și învățare. Această mentalitate contribuie la crearea unui sentiment de insuficiență la copii.
Rareș Manolescu propune discuții despre rezultate, axate pe înțelegere și dezvoltarea unor planuri pentru îmbunătățire, în loc de compararea cu colegii.
„Lipsește în România practica internalizării. Copilul trebuie să învețe să analizeze singur notele, să înțeleagă ce au însemnat pentru el și ce poate face pentru următorul pas”, explică expertul.
Rolul profesorului în schimbarea relației cu elevii
Consultantul recomandă ca profesorii să adopte o atitudine facilitativă, adresând întrebări și explicând contextul activităților. Elevii pot fi implicați în alegerea modului de abordare și în discuții despre consecințele deciziilor lor.
El subliniază importanța ca profesorii să trateze elevii de la egal, chiar dacă aceștia nu sunt încă experți, pentru a favoriza un mediu de învățare deschis și responsabilizant.
Prin această metodă, profesorul păstrează controlul asupra procesului didactic, dar oferă elevilor ocazia să își exprime înțelegerile și să pună întrebări care să le clarifice dificultățile.
De asemenea, explicarea relevanței statutului anumitor discipline, precum și utilizarea unor situații concrete din viața reală, poate motiva elevii să înțeleagă scopul învățării.
Jocul și sprijinul pentru profesori, elemente cheie în schimbare
Manolescu susține utilizarea elementelor de joc pentru creșterea implicării elevilor în activități școlare. El afirmă că motivația internă se corelează cu plăcerea de a descoperi și încerca, nu doar cu seriozitatea sau stresul cauzat de presiunea unor probe.
„Copiii se joacă, dar în același timp învață serios”, precizează consultantul.
Recomandarea sa include organizarea de activități în care elevii participă activ, descoperind și experimentând, păstrând cadrul și obiectivele educaționale.
El evidențiază totodată rolul esențial al sprijinului instituțional, subliniind că dacă profesorii sunt frustrați, nu pot demonstra entuziasm autentic, iar schimbările nu se pot realiza singular.
Este nevoie de formare continuă pentru cadrele didactice și de crearea unui mediu în care aceștia pot încerca și împărtăși metodologii inovatoare, cu sprijinul conducerii școlilor.
Programele de formare și colaborare între profesori sunt considerate vitale pentru implementarea schimbărilor în sistemul de învățământ.
Rolul părinților în modificarea percepției despre școală
Recomandările pentru părinți vizează înlocuirea întrebărilor despre note cu discuții despre experiențele și dificultățile copilului. Întrebări precum „Ce anume ți s-a părut interesant?” sau „Ce ai găsit mai greu?” stimulează reflecția și autonomia elevului.
Specialistul indică importanța evitării comparațiilor și reproșurilor, înlocuindu-le cu conversații despre efort și sprijin necesar pentru progres.
Discuțiile periodice despre învățare, fără accent pe rezultate, pot contribui la dezvoltarea unei atitudini pozitive față de școală și la consolidarea motivației intrinseci.
Experiența demonstrată arată că aceste conversații ajută părinții să vadă mai clar progresul copilului și să îl sprijine în mod constructiv.
