Arheologii au descoperit noi dovezi care susțin ipoteza că, în perioada Primei Dinastii egiptene, unii dintre oamenii uciși au fost sacrificați pentru a însoți conducătorii în viața de dincolo. Analiza recentă a 46 de cranii vechi de circa 5.000 de ani arată că 18 dintre acestea prezintă urme de traume fatale, fapt care aduce un nou argument în dezbaterea privind sacrificiile umane din Egiptul antic.
Cranii vechi de 5.000 de ani și traumatisme fatale
Cercetarea, publicată în revista Frontiers in Environmental Archaeology, a fost realizată de Roselyn Campbell de la Purdue University. Studiul a reexaminat 46 de cranii păstrate la Duckworth Collections, de la University of Cambridge, provenind din situl arheologic Abydos, un centru religios important al Egiptului antic.
Craniile provin din situl în care au fost îngropate persoane în apropierea mormintelor regale ale regilor Djer, Djet și ale lui Meretneith. Această dinstincție tinde să corespundă perioadei începutului Primei Dinastii, după unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos, aproximativ acum 5.000 de ani.
Campbell a identificat că 18 dintre aceste cranii, adică aproape 39%, prezintă traumatisme compatibile cu leziunile fatale. Analiza a relevat fracturi liniare ale craniului, unele interpretate anterior ca fiind deteriorări post-mortem.
Fracturile menționate pot fi produse de lovituri cu obiecte relativ mari. Deși nu toate determină moartea imediată, ele pot cauza leziuni intracraniene și hemoragii severe, suficient de grave pentru a duce rapid la deces.
Istoricul decoperirii și teoria sacrificiilor
Primii arheologi au studiat situl de la Abydos la începutul secolului XX, sub conducerea lui Flinders Petrie. El a descoperit sute de morminte în proximitate, dintre care unele aparțineau unor persoane fără legătură directă cu familia regală.
Petrie a presupus că acestea includeau servitori, funcționari sau alți membri ai curții, sacrificați pentru a-i continua serviciul în lumea de dincolo. Inclusiv inscripții și pietre funerare indicau roluri precum „purtător de sigiliu”, susținând această ipoteză.
Cu toate acestea, lipsa unor răni evidente pe scheletele inițial descoperite a făcut ca teoria sacrificiilor să fie controversată, fiind criticată timp de decenii. Noile tehnologii criminalistice aplicate asupra craniilor pot identifica traumatisme care anterior au fost confundate cu deteriorări naturale.
Majoritatea ramășițelor au fost reînhumate, însă cele 46 de cranii păstrate la Cambridge au permis această analiză modernă.
Crima sau ritualul de moarte? Ipoteze și interpretări
Cercetătorii nu pot deduce cu certitudine ce obiect a fost folosit pentru omor, însă analizele sugerează că ar fi fost un obiect plat și ușor, posibil realizat din lemn, nu din piatră. Acest presupus instrument ar fi fost folosit pentru lovituri fatale.
Specialistul în epoca Egiptului anticului, Jacobus van Dijk, a atras atenția asupra reprezentărilor funerare antice care arată victime îngenuncheate, cu mâinile legate și înjunghiate în piept, indicând metode diferite de sacrificiu. Traumatismele craniene descoperite acum sugerează că uciderile nu ar fi fost întotdeauna prin înjunghiere.
Practica sacrificiilor pare să fi fost specifică perioadei dinastice inițiale, dispărând rapid după sfârșitul acesteia. Campbell susține că, odată cu sfârșitul Primelor Dinastii, această practică a fost abandonată, însă credințele despre viața de apoi au continuat să fie centrale în religia egipteană, fiind ilustrate și de figurinele funerare shabti.
O practică de scurtă durată și evoluția credințelor funerare
Dovezile pentru sacrificii sunt concentrat aproape exclusiv în perioada Primelor Dinastii. În dinastiile ulterioare, credințele despre continuarea vieții după moarte au rămas centrale, dar fără dovezi de sacrificii sistematice a membrilor curții.
Campbell observă că această practică a sacrificiilor a durat aproximativ două decenii sau chiar mai puțin, iar după acest interval, obiceiul a fost abandonat în mod sistematic. Cercetarea actuală nu poate determina modul precis în care fiecare victimă a murit, însă numărul traumaelor craniene face dificilă suspectarea cauzelor naturale pentru toate cazurile.
Aceasta reprezintă o nouă veste în disputa privind sacrificiile umane din Egiptul antic și subliniază complexitatea ritualurilor funerare din acea perioadă.
