Noul ghid explicativ privind pensiile în Uniunea Europeană și în afara acesteia clarifică modul în care perioada de cotizare și contribuțiile se calculează pentru pensionare în România și statele membre UE. Legea stabilește că pentru a beneficia de pensie de limită de vârstă, este obligatoriu să fie îndeplinite atât condițiile de stagiu contributiv, cât și cele de vârstă.
Pentru cetățenii cu 15 ani de cotizare în România, acest stagiu poate fi considerat ca îndeplinit pentru pensie, dar trebuie să fie respectată și condiția de vârstă prevăzută de legislație. Anii realizați în străinătate, în cazul a 20 de ani legați de contribuțiile plătite în alte state, nu devin automat parte a perioadei de contribuție din România, dar pot fi recunoscuți în cadrul coordonării europene de securitate socială.
Modalitatea de stabilire a drepturilor la pensie
Perioadele de asigurare din alte state membre UE se însumează pentru calcularea drepturilor de pensie. În cazul în care nu există suprapuneri de perioade, se totalizează astfel încât, de exemplu, dacă o persoană are 15 ani în România și 20 în alt stat UE, totalul de asigurare este de 35 de ani.
Calculul pensiei se face separat pentru fiecare țară. În sistemele europene de coordonare, se stabilește o pensie teoretică pentru întreaga perioadă, ca dacă toate anii ar fi fost realizați în sistemul național, apoi se determină proporția pentru fiecare țară în parte.
De exemplu, dacă o pensie teoretică ar fi de 3.500 de lei în România pentru cei 15 ani, partea aferentă acestei perioade ar fi de 1.500 de lei. În același mod, dacă în alt stat, pensia teoretică ar fi de 7.000 de lei pentru cei 20 ani, partea corespunzătoare ar fi de 4.000 de lei. Valorile sunt ilustrative și nu reprezintă estimări ale drepturilor individuale.
Compararea cu pensia națională și diferențele de vârstă de pensionare
Prin ghidul oficial „Your Europe”, se explică posibilitatea de a compara calculul pensiei comunitare cu cel național. În cazul în care drepturile obținute fără perioadele din străinătate ajung să fie mai avantajoase, această variantă va fi aleasă pentru plata pensiei.
Perioadele de cotizare din state diferite nu determină automat și data de pensionare. La îndeplinirea condițiilor, pensionarea poate avea loc în date diferite, întrucât legislațiile fiecărei țări aplică reguli distincte pentru stabilirea vârstei de pensionare.
Plățile se pot începe în perioade diferite, chiar dacă perioada totală de cotizare este completă, fapt determinat de regulile locale ale fiecărei națiuni.
Puncte specifice pentru muncă în Germania, Spania și Italia
Pentru muncă în Germania, pensia se poate acorda după minimum cinci ani de asigurare, dar numai la vârsta de 67 de ani pentru cei născuți în 1964 sau ulterior. Pentru anii anteriori, vârsta de pensionare a fost stabilită gradual.
În Spania, se cere cel puțin 15 ani de cotizare pentru a beneficia de pensie, fiind obligatoriu să fie minim doi ani în intervalul relevant, iar vârsta standard în 2026 va fi de 66 de ani și zece luni. Împărțirea perioadelor între cele două state nu duce automat la pensionarea la aceeași vârstă, fiind nevoie de respectarea condițiilor locale.
Italia stabilește vârsta de pensionare la 67 de ani în 2026, pentru cel puțin 20 de ani de contribuții. Pentru cei asigurați pentru prima dată în 1996, condiția include și un prag minim al cuantumului pensiei. În toate trei cazurile, mecanismele europene de coordonare compară și aleg varianta mai favorabilă între pensia calculată național și cea proporțională.
Pensie pentru ani lucrați în afara UE
Pentru perioade din afara Uniunii Europene, metoda de recunoaștere se bazează pe acorduri bilaterale dintre România și alte state. Acestea pot permite totalizarea perioadelor de contribuții, însă condițiile și procedurile exacte diferă în funcție de fiecare acord.
Dacă nu există un astfel de acord bilateral, perioadele lucrate în alte țări nu sunt adăugate automat la stagiul contribuitiv din România. Prin urmare, drepturile de pensie trebuie calculate separat conform legislației fiecărei țări.
În exemplele vizate, stagiu contributiv de 15 ani în România asigură o posibilitate de obținere a pensiei naționale, în timp ce perioadele din străinătate, de 20 de ani, depind de sistemul național din țara în care s-a lucrat.
Cererile pentru pensionare trebuie depuse la instituțiile apropiate din țara de reședință. În cazul în care nu s-a fost asigurat în țara de domiciliu, se va face solicitarea din ultima țară în care s-a avut activitate sau conform regulilor instituției de acolo.
