Boala Alzheimer cu debut precoce, înainte de 65 de ani, poate manifesta simptome atipice precum probleme vizuale, dificultăți de limbaj și schimbări comportamentale, complicând diagnosticul. În România, peste 10.000 de persoane estimate vor avea forme de demență între 30 și 59 de ani până în 2025.
Manifestări și diagnostic în formele atipice ale Alzheimer
Primul semn poate fi dificultatea de a interpreta corect informațiile vizuale, precum distorsionarea percepției asupra obiectelor și spațiului sau dificultăți la citit. Aceste simptome pot fi confundate cu probleme oftalmologice, ochii fiind sănătoși, iar cauza reală fiind procesată greșit de creier.
Alte manifestări includ dificultăți de găsire a cuvintelor, pauze în discurs și probleme în organizare sau planificare. Astfel de simptome pot fi interpretate greșit ca tulburări psihice, precum depresie sau epuizare profesională.
Durata până la diagnostic și metode de confirmare
Intervalul mediu dintre apariția primelor simptome și stabilirea diagnosticului variază între 3,4 și 5,5 ani. Diagnosticul implică evaluarea simptomelor, investigații imagistice, teste neuropsihologice și teste biologice, inclusiv analiza biomarkerilor precum beta-amiloidul și proteina tau din lichidul cefalorahidian sau PET.
Testarea genetică, în particular pentru mutațiile APP, PSEN1 și PSEN2, poate fi recomandată în cazuri cu debut foarte precoce sau în familie cu anamneze de Alzheimer la vârste tinere. Examenele includ și excluderea altor cauze potențial tratabile, precum deficitul de vitamina B12 sau bolile tiroidiene.
Factorii de risc și cauzele biologice
Datorită cauzelor comune, atât formele precoce, cât și cele dezvoltatate după 65 de ani implică depunerea beta-amiloid și formarea de anomalii ale proteinei tau, afectând funcționarea rețelelor neuronale. Zonele cerebrale afectate diferă în funcție de varianta clinică, cauzată de zonele unde se depun aceste proteine.
Mutațiile genetice rare, precum cele ale genelor APP, PSEN1 și PSEN2, pot fi transmise autosomal dominant, conferind un risc semnificativ pentru dezvoltarea bolii la tineri. În majoritatea cazurilor cu debut precoce, însă, cauzele nu sunt ereditară.
Factori de risc modificali
Un studiu din UK Biobank a identificat 15 factori de risc precum nivelul de educație, statutul socioeconomic, izolarea socială, deficitul de vitamina D, valori crescute ale proteinei C reactive, pierderea auzului și diabetul. Un alt raport indică 14 factori potențial modificabili, estimând că 45% dintre cazuri ar putea fi prevenite prin intervenții asupra acestor factori.
Tratamentul și noile abordări
Tratamentul pentru simptomele Alzheimer include medicamente precum donepezil, rivastigmina, galantamina și memantina. În plus, în ultimii ani, s-au autorizat anticorpi monoclonali anti-amiloid, precum lecanemab și donanemab, destinați pentru stadii timpurii ale bolii. Acestea reduc depozitele de beta-amiloid, dar nu opresc progresia bolii.
Studiile clinice, precum Clarity AD și TRAILBLAZER-ALZ 2, au demonstrat că aceste medicamente încetinesc evoluția simptomelor cu până la 35%, dar nu revitalizează funcțiile cognitive deja pierdute. Beneficiul este reprezentat de o rată mai mică de deteriorare a funcțiilor.
Diferența de performanță între tratamente și riscurile asociate, precum edem cerebral sau hemoragii, impun monitorizarea cu rezonanță magnetică. În UE, aceste tratamente sunt disponibile doar pentru anumite categorii de pacienți și necesită testarea prealabilă pentru genetică și biomarkeri.
În România, donanemab se administrează prin programe controlate în centre specializate, fiind inclus în Nomenclatorul ANMDMR. Lecanemab, deși autorizat european, nu se află în Nomenclator, iar ambele medicamente nu sunt incluse în lista medicamentelor compensate.
Boala Alzheimer cu debut precoce continuă să fie o provocare complexă, pentru că simptomele pot varia și evoluția diagnosticării trebuie să urmeze pași riguroși pentru confirmare.
