Două fragmente de cartof uscat, descoperite într-o încăpere de depozitare din sudul Peruului, oferă noi informații despre modul în care a fost organizată alimentația în timpul Imperiului Incaș. Resturile, estimate a fi de aproximativ 500 de ani, reprezintă chuño, cartofi conservați printr-o metodă tradițională utilizată în Anzi prehispaniți, cunoscută pentru durabilitatea sa. Descoperirea a fost făcută în situl arheologic Tambo Viejo, unde condițiile extrem de uscate au permis păstrarea acestor bucăți de cartofi aproape intacte.
Relevanța descoperirii
Această descoperire este considerată rară, deoarece resturile organice de tip cartof uscat sunt dificil de conservat în situri arheologice. Prezența acestor exemplare, păstrate în condiții remarcabile, atrage atenția asupra tehnicilor și sistemelor de depozitare folosite în timpul imperiului incaș.
Fragmentele au fost găsite într-un vas de ceramică parțial îngropat în podeaua unei camere de depozitare. În apropiere au fost descoperite și fragmente de ceramică incașă, precum și un obiect folosit la torsul fibrelor textile. Conform arheologilor, aceste elemente indică faptul că alimentele nu au fost pierdute accidental, ci au fost depozitate intenționat.
Originea și transportul chuño
Chuño era o resursă vitală pentru alimentația popoarelor din regiunea andină. Cartofii erau supuși unui proces de conservare care implica expunerea la temperaturi reci și soare, repetat pentru a elimina apa din tuberculi. Această metodă transforma cartofii în produse ușoare, durabile și ușor de transportat, adaptate pentru distanțe lungi pe teren dificil.
Deși metoda putea fi aplicată în zonele de înaltimi ale Anzilor, situl Tambo Viejo se află pe coasta aridă a Peruului, ceea ce sugerează că aceste hrană au fost transportate de la munți, probabil ca parte a unui sistem de aprovizionare în cadrul imperiului.
Implicațiile pentru sistemul de aprovizionare al Incașilor
Imperiul Incaș nu dispunea de roți pentru transport și nici de animale de povară comparabile cu cele din Europa, precum cai sau boi. În schimb, rețeaua sa de drumuri și caravane de lame permitea transportul eficient al bunurilor în zone montane și de coastă.
Cartofii uscați, fiind ușori și rezistenți, jucau un rol important în hrănirea muncitorilor implicați în construcții, întreținerea drumurilor, fortificații, centre administrative sau temple. Conservarea alimentelor în rezerve a reprezentat o formă de control și putere, asigurând resurse suficiente în perioade de dificultate sau de mobilizare.
Descoperirea de la Tambo Viejo dovedește că administrația incașă nu se limita numai la colectarea resurselor locale, ci și la mutarea alimentelor între zone. Chuño era probabil inclus în rezervele destinate populației locale, funcționarilor sau persoanelor în tranzit prin centrul provincial.