Angajații care lucrează în mod obișnuit în weekend pot beneficia de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica, urmare a prevederilor Codului muncii, însă acest lucru implică acordarea unui spor salarial specific.
Repausul săptămânal în zile alternative
Potrivit Codului muncii, repausul de 48 de ore consecutive trebuie, în mod normal, să fie acordat sâmbăta și duminica. În situații speciale, dacă organizarea activității în weekend ar afecta desfășurarea normală a activității sau interesul public, repausul poate fi stabilit în alte zile din săptămână.
Aceste zile alternative trebuie prevăzute în contractele colective de muncă sau în regulamentul intern, pentru a stabili clar programul de lucru și perioadele de repaus.
Beneficiile salariale pentru repausul în alte zile
Conform articolului 137 din Codul muncii, dacă repausul nu este acordat în weekend, salariații beneficiază de un spor la salariu pentru zilele respective.
Acest spor este prevăzut în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă, și se acordă în plus față de zilele libere.
Sporul pentru munca în weekend
Codul muncii nu stabilește un procent fix pentru sporul de weekend. Valoarea acestuia este negociată în contractele colective sau individuale.
Astfel, angajații trebuie să consulte documentele contractuale pentru a afla procentul de compensare în cazul în care repausul este mutat în timpul săptămânii.
Sporul pentru zilele de weekend nu trebuie confundat cu cel pentru munca suplimentară. În cazul muncii suplimentare, legislația precizează că, dacă această muncă nu este compensată prin ore libere plătite, sporul nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Repousul după perioada de activitate continuă
Codul muncii permite și acordarea cumulativă a repausului săptămânal după o perioadă de activitate care nu depășește 14 zile calendaristice. Această excepție se aplică în cazuri speciale, atunci când mobilitatea programului de lucru impune ajustări.
Numărul de zile și condițiile pentru această situație trebuie specificate în mod clar în contracte sau în regulamentul intern.
